Cristian UNTEANU 

Care este semnalul transmis de Rusia? Unul dublu, extrem de interesant pentru Bruxelles si pentru serviciile responsabile cu securitatea nationala si de subcapitolul sau energetic. Primul, extrem de important, este ca Putin a anuntat, in premiera, ca tara sa (implicit Gazpromul) e gata sa renunte la practica livrarii resurselor energetice prin intermediul societatilor care, de foarte multi ani, intermediaza aceste livrari si obtin profituri uriase, fiind in acelasi timp si formule indirecte de presiune de toate genurile. Sigur, aluzia directa este la RusUkrEnergo (join-venture intre Ucraina si doi parteneri ucraineni, Dimitri Firtas si Ivan Fursin prin intermediul lui Raiffeisen Bank, compania fiind inregistrata in Elvetia), companie-tampon a carei existenta a produs atatea probleme, incat si ucrainenii vor acum sa scape de ea, odata cu acuzatiile multiple lansate la adresa celor doi oameni de afaceri si a presupuselor lor legaturi suspecte cu mediile politice ucrainene... In orice caz, nu aceasta este singura companie de intermediari care actioneaza in domeniu, Romania contractand si ea livrarile de gaze cu ajutorul unei asemenea structuri parazitare. In loc de asta, Putin propune relatii directe de la stat la stat si, prin asta, trimite un mesaj foarte actual inspre Bruxelles care cauta acum sa stabilizeze situatia si prin intermediul gasirii unei solutii pentru un pret unic de livrare a gazelor. Context in care - si aceasta intrebare s-a pus in cadrul reuniunii de urgenta din Parlamentul European - nu ar fi util sa existe o formula institutionala de tipul OPEC al gazelor unde sa se negocieze un pret stabil pentru oferta in domeniu? Poate ca va amintiti ca Moscova transmisese deja mesajul ca doreste sa realizeze o asemenea structura. Ineficienta insa daca nu este dublata de termenii unui acord de cooperare strategica intre Rusia si UE, adica exact documentul pe care-l asteapta strategii de la Moscova de foarte mult timp si a carui finalizare se afla in proces, deloc afectat (asa cum sperau unii si infirma din start Javier Solana) de conflictul din Georgia... DacA acest raTionament pare logic, atunci la fel de logica este si propunerea lui Putin care avanseaza un pion suplimentar pe tabla de sah, oferind posibilitatea ca intreg contenciosul crizei (posibil oricand de repetat in conditiile instabilitatii pietei politice ucrainene si a evolutiilor imprevizibile ale tensiunilor serioase intre regiunile de est si vest ale tarii) sa fie pur si simplu anulat prin transferul tranzitului catre o locatie primara, Romania, tara membra UE si NATO. O propunere care ar scoate Ucraina din jocul strategic al intereselor europene si ar putea insemna disparitia uneia dintre motivatiile majore pentru care atat UE cat si NATO considerau ca integrarea in sistem a acestei tari, alaturi de Georgia, ar fi adus un argument major de securitate. Pe de alta parte, un asemenea acord ar permite UE sa fie eliberata de o presiune imediata si sa poata elimina obiectiile diplomatice si nu numai, ale rusilor si retinerile economice ale unora dintre tarile europene in ce priveste finantarea proiectului Nabucco. Ar mai putea fi rezolvata, cel putin la nivel de principiu, si obtinerea unei sustineri diploma-tice rusesti pentru gasirea raspun-sului la intrebarea esentiala: facem Nabucco, dar cu ce umplem conducta daca cea de-a doua sursa inscrisa in proiect, Iranul, fie este blocata prin embargo, fie este imposibil de securizat prin forte exclusiv euro-pene? Vizita de la Bruxelles a oficialilor romani poate aseza Romania intr-o situatie diplomatica de un interes fara precedent si ne-ar putea plasa la masa jucatorilor de forta in viitoarea politica energetica a UE.