Umanitatea n'a trait, nici chiar in momentul navalirilor barbare, care se faceau incet si care nu ame�nintau cu o catastrofa generala civilizatia care izbutise sa se dez�volte, un amestec al tuturor na�tiu�nilor, o astfel de incalcire a tu�turor ambitiilor, o astfel de stridenta a tuturor urletelor de manie, cum a fost in acest sfarsit de an 1940. Tratatele, bune, rele, care se ra���zimau totusi pe o cercetare a con�ditiilor nationale si a drepturilor deosebitelor popoare au fost calcate in picioare, schimbari s'au produs, nu prin acele negociatii dintre di�plomati care cruta toate suscep�tibilitatile si pregatesc toate legaturile viitorului, ci prin batai din picior si cu pumnul in masa. Natiuni au fost pravalite de la culmea la care se credeau ajunse definitiv intr'o situatie de umilinta si nesiguranta, pe care, desi se fac a o accepta, nu�mai Dumezeu stie ce se gaseste in fundul sufletelor ranite. Mari popoare, obisnuite a porunci pana acum lumii, se intreaba acum ingrijorate, in fiecare moment, ce se va alege de insusi viitorul lor. Alte natiuni, ajunse dupa mucenicii de secole si demilenii, la realizarea unui ideal national, isi pun intrebarea daca maine soarta lor nu va fi pusa in discutie inaintea acelora care, pentru a legitima larga parte pe care si-o rezerva in ospatul imparti�rilor de teritorii, se gandesc sa arunce si altora cate o bucata din ceia ce ceilalti n'ar fi in stare sa apere in destul. In afara insa de toate aceste realizari brutale, de aceste amenintari, care ar putea duce la cufundarea intregii umanitati intr'un haos fara iesire, ceia ce este inca mai dureros pentru fie�care suflet omenesc este pierderea increderii in factorul moral. Suntem ca in infernul lui Dante. Vom putea spune noi oare "Ca dreapta mea cale era pierduta"? Aceasta si-o poate spune astazi intreaga omenire. ZIUA, 9 ianuarie 1941

rubrica realizata de Carmen Gherghei