In Gaza Si-n teritoriile palestiniene traiesc cateva sute de cetateni romani, in majoritate femei, stabiliti acolo in urma cu peste doua decenii, dupa ce tinerii studiasera si se casatorisera in Romania, mai ales absolvind medicina si politehnica. Despre ei, multa vreme nu s-a stiut aproape nimic. La fel cum nu se afla, decat din presa occidentala, despre soarta romanilor ajunsi prin Africa, pe vremea lui Ceausescu, cand o doctorita de-a noastra a fost vanduta pe-o camila sau o cantareata de muzica populara se producea intr-un... harem! Pe nimeni n-a interesat ce hram poarta acesti cetateni ai patriei natale; sunt ei fericiti acolo unde sunt, au familii inchegate, si-au pierdut credinta crestina si limba, s-au aclimatizat in corturi, prin pustii sau paduri? I-a fost dat pArintelui Isidor MArtz, romano-catolic din Iasi, sa cunoasca la fata locului, timp de multi ani, ce inseamna misionarismul, intr-una dintre cele mai inospitaliere zone din Kenya, desertul Chalbi, cu oaze unde vietuiesc numai nomazi, de sute de ani (poate mii), vorbind doar limba swahili. Toti pagani. Era in anul 2001 si romanul implinea calea Domnului, inceputa cu multe secole inainte, de catre francezi, englezi, italieni sau spanioli, de a-i ajuta pe oameni "sa-L cunoasca pe Dumnezeu". Era, intr-un fel, urmasul exploratorului Livingstone, de la mijlocul veacului 19, care voia sa descopere izvoarele Nilului. Preotul misionar moldav a invatat graiul bastinasilor in cateva luni, a continuat actiunea de evanghelizare a unui inaintas italian, care infiintase o scoala si ridicase o mica biserica, el botezand, in trei ani de misiune, 746 de persoane, cel mai in varsta avand 105 ani. Viata in acele triburi, viata in desert, viata ca miracol in mijlocul unor oameni, pentru copiii carora parintele Isidor strange si acum anual ajutoare din tara, este subiectul unui film nefacut, dar si a unui S.O.S. pentru actualii guvernanti, de a cunoaste si a se ingriji de soarta multor alti "romani uitati si parasiti". Si mai este un caz, cu totul special, al unei romance din Sudan, originara din Mehedinti, absolventa a Facultatii de Zootehnie si Medicina Veterinara de la Timisoara. Studenta fiind, Domnica l-a cunoscut pe inginerul Seif Elyazal Izzeldin; dupa o iubire nebuna, s-au casatorit si in 1980 au plecat in Sudan. De aici incolo, ea s-a numit Domnica Seif Elyazal, urmandu-si sotul in acea tara, ca sef de ferma intr-o statiune de cercetari, sau in Irak, Libia si Arabia Saudita. Intre timp, au avut si trei fete trimise ulterior sa studieze medicina la Timisoara. Nimic extraordinar, pana aici. Era cursul unei vieti implinite. Numai ca Domnica noastra a tinut sa impartaseasca experienta ei si a altor romance plecate cu sotii lor in Sudan, scriind un roman de dragoste total inedit, despre sacrificiul parasirii tarii, pentru barbatul iubit, in conditii cu totul iesite din comun. Cartea "Love and Despair" a aparut intr-o prestigioasa editura americana, bucurandu-se de un real succes, ceea ce a determinat-o pe autoare, in 2004, sa inceapa o alta, tot despre destinul celor destarati, cu mult in afara interesului autoritatilor, deoarece nu sunt luati in seama, nici macar cand e vorba de alegeri uninominale... P.S. La Paris fiind, am vazut un film documentar despre Traian si Decebal, asupra caruia imi voi spune parerea intr-o pagina speciala.

Valentin HOSSU-LONGIN