Ileana CORNEA 

Inca de la reizbucnirea Intifadei palestiniene, pe 28 septembrie 2000, motivata de vizita fostului premier israelian, Ariel Sharon (pe atunci ministru la Apararii) la Esplanada Moscheilor, tensiunile israeliano-palestiniene au ars ca un foc mocnit. Numeroase atentate sinucigase comise de fanatici kamikaze palestinieni au ucis civili israelieni, intre care femei si copii. Pe de alta parte, Israelul a lansat conceptul asasinatelor "selective", in care, pe langa vreo cativa militanti Hamas, au murit civili palestinieni. S-au incheiat nenumarate armistiTii intre Israel si lideri ai Hamas; armistitii care au fost, cel mai adesea, incalcate. Oricum, dupa expirarea fiecarei asemenea antante, palestinienii au reluat tirurile cu rachete Qassam dinspre Fasia Gaza spre teritoriul statului evreu. Israelul a ripostat cu raiduri aeriene, care, doar rareori au nimerit, printre alte imobile, si cuiburi secrete ale militantilor Hamas. Toate aceste ciocniri au constituit sfidari la adresa celebrei si inutilei "foi de parcurs", redactata sub bagheta americana, de catre Cvarteul pentru Pacea in Orient (SUA, Rusia, UE, ONU). Daca partile beligerante ar fi repectat prevederile acestui document, ar fi insemnat ca, in anul 2005, sa fi existat deja doua state distincte si autonome: Israelul si Palestina. Din pacate, mult-mediatizata foaie prezenta hibe serioase, lasand neelucidate chiar punctele-cheie ale conflictului, respectiv statutul Ierusalimului, pe care si israelienii si palestinienii si-l revendica drept capitala indivizibila, plus problema reintoarcerii refugiatilor palestinieni. In aceste conditii, planul pacifist, de care Cvartetul era atat de mandru, a ramas o simpla hartie, ignorata de beligeranti. Atat timp cat cele doua mari probleme raman nesolutionate, orice incercare de a instaura normalitate in orient se va invarti intr-un cerc vicios. De ani de zile, manevrele criminale, de o parte si de alta, s-au integrat, aproape, in cotidian. Niciodata, insa, Israelul nu a recurs la o ofensiva de asemenea proportii, precum cea lansata in 27 decembrie, dupa expirarea noului armistitiu declarat de Hamas. Probabil, cu putin efort diplomatic, aceasta varsare de sange ar fi putut fi evitata. Spre exemplu, Israelul ar fi trebuit sa incerce sa negocieze cu Siria, sa-l predea pe seful Hamas, Khaled Meshaal, care traieste in exil la Damasc. E drept, nu se stie cum ar fi reactionat, in acest caz, militantii Hamas din Gaza, dar, oricum, ar fi trebuit incercata si o asemenea solutie. Israelul, insa, a preferat sa actioneze in forta. Atunci cand aviatia israeliana bombardeaza vreun imobil, e cel mai comod de sustinut ca in subsolul cladirii respective se afla o ascunzatoare a militantilor Hamas. De la inceputul conflictului, in urma cu 12 zile, oficialii israelieni au repetat, de nenumarate ori, ca nu au intentia de a ocupa Fasia Gaza si ca urmaresc doar anihilarea retelei Hamas, miscare recunoscuta, atat de SUA, cat si de Uniunea Europeana, drept organizatie terorista. E, insa, greu de imaginat ca Israelul ar cunoaste toate locatiile militantilor Hamas. Daca ar fi fost asa, ar fi organizat, de mult, descinderi, pentru a-i captura fara sacrificarea civililor. Probabil, Israelul s-a grabit cu acest razboi, pentru a profita de cele cateva zile cat George W. Bush mai e inca presedinte in exercitiu al SUA. Pentru ca Bush nu-l pedepseste, nici macar nu-l cearta. Nu se stie cum va evolua situatia dupa ce seful ales al Casei Albe, Barack Obama, isi va intra, efectiv, in atributii, la 20 ianuarie. Deocamdata, Obama pastreaza o tacere anormala. El nu si-a exprimat niciun punct de vedere, de la izbucnirea razboiului din Gaza. Nici Egiptul nu spune nimic, desi, de-a lungul anilor, a gazduit diverse negocieri de pace intre israelieni si palestinieni, de la nivel de experti, pana la reuniuni la varf, erijandu-se in mediator. Reactiile marilor puteri internationale sunt anemice si anoste. Auzim, pentru a nu stiu cata oara aceleasi sfaturi si apeluri la adoptarea caii politico-diplomatice, in locul violentelor, apeluri devenite deja lozinci. Nimeni nu vine, insa, cu o solutie concreta. Iar oamenii mor, de o parte si de alta a zidului de securitate.