Cristian UNTEANU 

2009 este un an care incepe sub semnul unor crize multiple. In primul rand, cea economico-financiaro-sociala care ameninta sa subrezeasca structurile insesi ale societatilor, asa cum le cunoastem in acest moment. Rezultatele sunt pe cat de imprevizibile, pe atat de inspaimantatoare in cazul in care conducatorii politici ai acestei lumi in care traim nu vor gasi o solutie realista, comuna si extrem de rapida pentru a jugula efectele acestei crize. 2009 icepe si sub semnul unei noi crize in care se aude zanganitul armelor, in care o zona intreaga, cea a Orientului Mijlociu, poate literalmente exploda si de data asta se pare fara cuvinte de intoarcere. Context in care imi permit in acest editorial de sfarsit de an sa povestesc doua dintre legendele cuprinse in cronicile unei carti celebre "Arta razboiului" a lui Sun Tzu si care sunt predate acum in anumite universitati, acolo unde exista scolile de administratie de unde ies viitorii conducatori politici ai statelor dezvoltate. In legenda spune ca generalul era in vizita la un prieten de-al sau intr-una dintre cele mai puternic fortificate cetati ale Chinei. Se anunta sosirea dusmanilor sai reuniti peste noapte intr-una dintre cele mai mari armate cunoscute pana atunci, cateva sute de mii de oameni. Soldatii cetatii fug inspaimantati, nu mai ramane nimeni decat el si prietenul sau. Guvernatorul care ii spune generalului: "E timpul sa plecam si noi pentru ca nu mai exista, evident, nicio sansa. Cetatea nu poate fi aparata", iar generalul raspunde "Crede-ma, vom invinge". "Du-te si deschide larg portile cetatii", "Cum sa deschid portile cetatii?" il intreaba prietenul sau, "Pentru ca, evident, este singura noastra posibilitate de a scapa totusi. Vor intra si vor distruge absolut totul si atunci ne vor macelari si pe noi", "Nu, tu fa cum iti spun eu". Prietenul se duce si deschide portile cetatii, iar generalul se suie pe cel mai inalt parapet ca sa fie vazut de toate sutele de mii de soldati care se aflau la cateva mii de metri distanta si deschide larg mainile in semn de invitatie, adica "veniti, si intrati in cetate", moment in care generalii armatelor dusmane isi pun urmatoarea intrebare: "De ce ne invita? Este o cursa. Daca el, generalul, face acest gest, inseamna ca armatele sale se afla in cetate si sunt gata sa ne macelareasca, drept care mai bine plecam". Si au plecat. A doua poveste spune ca generalul a fost chemat de imparatul celest sa preia conducerea armatelor sale. Generalul stia foarte bine ca toti comandantii trupelor imperiale ii erau ostili. El era un strain, venea de departe, drept care atunci cand s-a dus l-a intrebat pe imparat "Imi dai puterea?", "Da, ti-o dau", "Te mai intreb o data, imi dai puterea?", raspunsul a fost acelasi. Atunci a raspuns "Bine". Si a convocat marea curte a palatului, trupele imperiale. Trupele imperiale au venit fiecare conduse de generalii ostili si vizibil ca sunt intunecati la fata din cauza prezentei straine care avea sa le devina sef. "Aliniati-va!" a sunat comanda. Si a aliniat trupele, dar fiecare cum stia mai bine si, evident, urmandu-si conducatorii si simtind ca acestia ii erau ostili generalului. Generalul se uita la ei si se intoarce catre imparat si-l intreaba "Unde este calaul?", "Aici" s-a dat raspunsul, "Atunci sa vina" si da ordinul taierii capetelor tuturor sefilor armatelor imperiale. "Acum aliniati-va ca o armata" si armata s-a aliniat. Ceea ce povesteste Sun Tzu este ceea ce constituie, in acest moment, unirea marelui joc la care asistam. Atata timp cat organismul care reprezinta la modul simbolic structura de putere internationala si echilibrul international, acesta fiind Consiliul de Securitate, nu poate face la maximum decat ceea ce a facut pana acum si anume sa dea o recomandare pe care toata lumea este sigura ca nu o va respecta nimeni, atunci avem o problema care inseamna credibilitatea sistemului. In acest an 2009, Romania se va confrunta ca toate tarile lumii, ca toate tarile Uniunii Europene cu o criza majora. Ceea ce imi doresc si doresc tarii mele este sa poata sa aiba, in acest moment, aliniate argumentele sale de credibilitate internationale. Nu numai ceea ce poate oferi si mai ales, inainte de toate, ceea ce ar putea oferi Uniunii Europene, ceea ce ar putea oferi NATO sau ceea ce ar putea oferi Aliantei Atlanticului de Nord in acest moment de criza ca valoarea adaugata. Sa nu uitam ca Romania intra in acest nou an cu statutul sau de membru cu drepturi depline al acestor doua organizatii. De data aceasta, in mijloc de criza, Romania, daca stie sa joace foarte bine cartile potentialului sau strategic, poate sa castige cu mult mai mult decat a facut-o pana acum si in alti termeni.