CreSterea potenTialului de coaliTie a fost un fenomen recurent. Marele performer a fost UDMR: intre 1996 si 2008 a fost in coalitie executiva sau legislativa cu PNTCD, PNL, PD, PDSR/PSD, PSDR, PAC etc. Alt partid cu potential ridicat de coalitie a fost PNL: pe langa coalitiile cu partenerii firesti din CDR, Alianta DA, a participat si la guvernare alaturi de FSN sau a avut coalitii parlamentare cu PSD. Dupa spargerea Frontului Salvarii Nationale in FSN - Iliescu (viitorul PSD) si FSN - Roman (viitorul PD-L), care s-a definitivat in 1992, cele doua ramuri ale partidului hegemonic devenisera ireconciliabile. PD-ul avea in statutul sau inclusa interdictia intrarii in coalitie cu PDSR/PSD. Cand PDSR/PSD era la putere, PD era in opozitie si viceversa. PDSR a fost multa vreme singurul partid important care a avut legaturi de coalitie cu PRM, care oscilau intre coalitia parlamentara si cea guvernamentala. In 2008 insa, fiind in opozitie, PD-L a cooperat in Parlament cu PRM, dupa cum a colaborat cu PNG la Consiliul Municipal Bucuresti. Dupa ce in 2007, PSD si PD ajunsesera amandoua in opozitie, iata ca in 2008 sunt ambele la putere. In afara celor trei alternanTe "clasice" la guvernare (1996, 2000, 2004), intrarea PSD si PD-L in coalitie marcheaza si sfarsitul alternantelor. Dupa coalitia PNL-PD din 2004, regula alternantei trebuia sa readuca doar PSD la putere. Avem de-a face cu o jumatate de alternanta si cu o jumatate de continuitate. Regulile jocului politic s-au schimbat. Combinatia dintre conflictul politic si consensul politic a devenit extrem de complexa, oarecum compensate prin elemente de simplificare politica. A disparut din Parlament singurul partid antisistem, PRM. Acela era si singurul partid cu potential de santaj (termen care inseamna altceva decat credeau urechistii din sfera comentariului politic, care au copiat termenul de la politologii care l-au folosit in articolele de specialitate, fara sa cunoasca insa si teoriile partidelor). Toate acestea sunt simptome importante ale democratizarii. Vestea proasta este ca democratizarea se petrece doar la nivel formal. Pentru ca in 2008 partidele autohtone au cumparat masiv voturile cetatenilor, in diferite zone. Impotenta acestor partide mai deriva si din scaderea gradului lor de reprezentativitate. Pe langa scaderea masiva a participarii la vot, reprezentativitatea este subminata prin cumpararea voturilor. Din scaderea reprezentativitatii partidelor decurge si scaderea reprezentativitatii parlamentului si a guvernelor noilor coalitii. Impotenta partidelor, scaderea reprezentativitatii atrage dupa sine degradarea democratiei. Chiar si termenul de degradare este partial impropriu, pentru ca vorbim despre degradarea unei democratii care nu a apucat niciodata sa se "upgradeze". ImpotenTa partidelor cu un potential inalt de coalitie va creste, deoarece degradarea democratiei se va combina cu efectele crizei economico-financiare globale. Cat de stabila va fi noua coalitie este un semn de intrebare atat de mare incat nimeni nu poate sa formuleze mari raspunsuri, clare si univoce. Pentru ca semnele sunt contradictorii, iar viitoarele contexte politico-electorale favorizeaza mai degraba conflictul decat consensul. Una dintre concluzii este ca a venit vremea ca liderii acestor partide sa-si schimbe radical stilul de a face politica. Daca vor continua ca si pana acum nici nu conteaza cat sunt de demodati, ci doar ca incompetenta lor favorizeaza dezastrul.

Dan PAVEL