Dan PAVEL 

Cea mai puternica forta politica din Romania postcomunista este populismul. Ultimele alegeri au marcat paroxismul populismului. In topul populismului conduce insa Traian Basescu. Paradoxul popularitatii sale este ca se sprijina pe ambii piloni ai sociologiei traditionale: masele si elitele. Din partea omului pentru care lectura cartilor si cultura generala reprezentau petele albe ale universului cognitiv, seducerea elitelor este o performanta. Este normal sa fii popular cand te pricepi sa vorbesti si sa actionezi politic. Nu este normal sa ramai popular cand comiti erori politice, iar abaterile de la standardele civice si etice ale admiratorilor sunt grave. Cea mai spectaculoasa abatere a lui Basescu de la standarde este coalitia PD-L & PSD-PC. Pentru ca neaga mitologia propagandistica pe care s-au construit carierele politice ale PD-L si ale presedintelui sau, Basescu. Naivii din PNL pregateau optiunile alternative ale coalitiilor cu PSD sau PD-L. De fapt, erau nonoptiuni. Basescu se hotarase asupra pretinsei "monstruoase coalitii", fara sa-i pese de socul sustinatorilor sai. Comedia ulterioara cu blamarea PNL pentru pretinsele conditii inacceptabile a fost un scenariu bine ticluit. Negocierile pentru noul guvern, impartirea functiilor, retragerea dubioasa a lui Stolojan, promovarea clanurilor aflate la limita dintre politica locala organizata si crima organizata, alaturarea personaje abominabile - reprezentanti ai partii morale a spectrului politic, toate trec nesanctionate de catre elita sprijinitoare a domniei lui Basescu. Ei sufera de orbul gainilor. In cercurile aplaudacilor lucrurile se petrec precum in faimosul episod comic din tragica opera a lui Alexandr Soljenitin, Arhipelagul Gulag. In paranteza fie spus, pun pariu ca Basescu nu a citit aceasta fundamentala carte si nici bibliografia universului concentrationar comunist. Daca avea asemenea lecturi sau preocupari moral-politice nu mai avea nevoie de o comisie pentru cercetarea crimelor comunismului. Cum a lacrimat la Memorialul Holocaustului din Washington, D.C., pentru ca nu ar fi stiut ce a insemnat genocidul nazist, Basescu era la fel de ignorant cu privire la genocidul comunist. Revin la scena din SoljeniTIn, care merita citita integral, din carte, pentru ca spatiul nu-mi permite s-o reproduc asa cum a fost povestita. La o conferinta raionala a partidului bolsevic din regiunea Moscova, unde fostul secretar tocmai fusese arestat, la sfarsit s-a adoptat o telegrama "prin care se exprima devotamentul pentru tovarasul Stalin". Dupa citirea ei, toata lumea s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplaude si sa ovationeze frenetic. Dupa doua, trei, patru minute se aplauda furtunos. Oamenilor le ardeau palmele de atata aplaudat. Desi au trecut opt, noua, zece minute, iar toti erau la capatul puterilor, nimeni nu avea curajul sa se opreasca primul din aplaudat, pentru ca in sala erau ca de obicei agenti NKVD (viitorul KGB), iar ei ar fi notat cine se oprea primul din aplaudat. Aplaudau, ovationau, erau la capatul puterilor, dar nimeni nu indraznea sa se opreasca. Pana la urma, directorul fabricii de hartie din localitate, "un om puternic si independent", aflat in prezidiu, s-a oprit primul din aplaudat si s-a asezat. Instantaneu, toti s-au oprit. A doua zi, directorul fabricii de hartie a fost arestat. La fel merg lucrurile cu aplaudacii lui Basescu. Toti vad derapajele sale, dar inca nimeni nu indrazneste sa se opreasca din aplaudat. Nimeni nu va fi arestat. Doar ca unii pot pierde meschine privilegii. Cand se va opri unul din prezidiu sa aplaude, se vor opri toti. Fara aplauze si ovatii, Basescu risca sa nu mai fie reales. N-ar fi tocmai o tragedie. Cand Guvernul tarii tale este condus de o coalitie cum este PD-L&PSD, chiar ca nu mai conteaza cine este presedinte. Grav ar fi ca din pricina aplauzelor si ovatiilor sa nu observam ca se pune de o republica prezidentiala, in care aplaudacii nu vor ramane niciodata someri.