Dupa moartea lui Alfred Kinsey, la Universitatea Indiana au continuat cercetarile in domeniul sexualitatii in cadrul unui institut. Cercetatorii care au preluat sarcina lui Kinsey au intrat si ei in legatura cu FBI in incercarea de a obtine materiale necesare cercetarilor lor. O serie de note declasificate din arhiva FBI reflecta insistenta cercetatorilor de la Universitatea Indiana si reticenta biroului in a furniza materiale "obscene" - care se gaseau cu siguranta in arhiva sa in urma confiscarilor. Reproducem in randurile de mai jos doua astfel de note ale FBI. Arhiva erotica "Pe 11.06.1957 (sters din documentul original) a discutat cu Dr. Paul Gebhard, directorul institutului, si cu profesorul Wardell B. Pomeroy, directorul executiv al institutului din cadrul Universitatii Indiana. La acea data cei doi au declarat ca detin foarte putine materiale obscene, spunand ca ei nu doresc decat sa obtina mostre de asemena materiale, care sunt folosite in cercetarile actuale in cadrul unor studii legate de sexualitate. Ei au estimat ca detin aproximativ 180 de filme obscene, pelicula de 16 mm; aproximativ 8 pachete de carti ce contin fotografii obscene; cateva carti de natura obscena; diferite obiecte de latex; si tot felul de dispozitive similare celor de tipul "omul din butoi", pe care le considera amuzante. Cei doi au declarat ca principala sursa pentru materiale sunt comerciantii de carti, care cumpara materialele obscene de la particulari; direct de la particulari; de la vaduvele ai caror barbati detineau colectii de materiale obscene; si alte surse similare. Ei au mai declarat ca timp de 14 ani nu au fost contactati decat de doi comercianti, iar ultima data cand s-a intamplat acest lucru a fost in urma cu 5 ani. Dr. Gebhard a declarat ca nu a incercat sa afle numele persoanelor care le furnizau materiale, deoarece le garanta acestora ca numele lor nu vor aparea nicaieri ca furnizori de materiale obscene pentru institut. In urma discutiilor cu acestia a rezultat faptul ca ei aveau foarte putine cunostinte legate de acest domeniu, iar presupusa cantitatea de materiale obscene pe care o detin a fost mult exagerata. Dr. Gebhard i-a aratat cele opt pachete de carti pe care le detinea si care seamana foarte mult cu cele vazute anterior de Biroul din Indianapolis, desi aparent ele nu erau identice. Dr. Gebhard a afirmat ca este dispus sa coopereze cu Biroul; totusi, tinand cont de faptul ca nu vrea sa dezvaluie numele surselor, a refuzat sa prezinte chitantele pentru materialele acizitionate. Li s-a cerut sa dezvaluie titlurile filmelor pe care le detin, iar Dr. Gebhard a declarat ca va discuta aceasta problema cu directorii institutului. El a spus ca, personal, nu vede nicio problema in privinta furnizarii Biroului din Indianapolis aceasta informatie. Vom lua legatura cu institutul in vederea obtinerii listei cu titlurile filmelor, iar daca vom intra in posesia ei aceasta va fi trimisa catre Birou. Pe baza informatiilor obtinute in urma discutiilor cu Gebhard si Pomeroy nu au mai fost continuate investigatiile legate de institut. Acest caz este inchis de catre Biroul din Indianapolis". Hoover interzice schimbul de materiale "11 decembrie 1959. Probabil va aduceti aminte ca (sters din documentul oficial) a fost urmata de o solicitare insistenta pentru "erotice" (articole literare sau artistice referitoare la sex) care sa fie puse la dispozitia institutului mentionat de catre Birou. In memorandumul din 13 noiembrie 1959, legat de aceasta chestiune, directorul a scris: "Orice material aflat in posesia F.B.I. nu va fi disponibil in asemenea scopuri. Hoover". In ceea ce priveste reprezentantii legali ai institutului mentionat, (sters din documentul oficial) a venit la Birou pe 12 noiembrie 1959 si a cerut (1) sa i se permita Dr-ului Pomeroy, reprezentant al institutului, sa studieze "eroticele" aflate in posesia Biroului; (2) Dr. Pomeroy sa imprumute sau sa intre in posesia materialelor in anumite conditii specificate de Birou; si (3) daca el nu poate intra in posesia lor sau nu le poate imprumuta, sa primeasca o copie a materialelor. Responsabilul Biroului i-a explicat lui (sters din documentul oficial) ca dosarele, documentele si inregistrarile institutiei se afla in subordinea Procurorului General, iar cererea ei va fi trimisa Departamentului de Justitie. Aceasta informatie, impreuna cu scrisoarea, convorbirea telefonica din 17 noiembrie 1959 si discutia cu Dr-ul Wardell Pomeroy, din partea insti�tutului, au fost transmise De�par�tamentul cu nota: "Biroul nu va intreprinde alte masuri". Prin scrisoarea din 9 decembrie 1959, scrisoarea atasata a fost trimisa res�ponsabilului. (sters din documentul oficial) s-a interesat daca adresa a primit un raspuns la "cererea pen�tru o opinie" adresata Procurorului General. Mai departe, (sters din documentul oficial) a declarat ca prin aceasta scrisoare doreste sa urgenteze chestiunea, sperand ca "poate fi aranjat ceva" pentru una din vizitele viitoare a celor doi reprezentanti ai institutului, Dr. Pomeroy si Dr. Gebhard. O copie scrisorii a fost pastrata pentru clientul sau, Dr. Gebhard de la institut".

Traducere de Ioan TUDOR