Ce a facut Eugen Cristescu la 23 august 1944 - imediat dupa ce si-a dat seama ca seful statului, maresalul Antonescu, a cazut in cursa intinsa de Palat si a fost arestat - este sintetizat de un raport secret al unui fost agent SSI, scris in 1945, care preciza: "Eugen Cristescu a avut, pana la 23 august, documentele secrete apartinand maresalului (Antonescu - n.a.) si SSI-ului, printre care se aflau conventiile secrete, note de la agentii informatori dubli, note de activitate politica si a informatorilor care lucrau pe zona comunista, precum si mari sume de bani in aur si valuta. Parte din documente au fost fotocopiate, in mai multe exemplare, in zilele de 25-26 august. Telegramele schimbate, notele, precum si intregul material documentar (Tratativele de la Cairo, Stockholm, Lisabonna - n.a.) le avea Eugen Cristescu. A fost vazut de mine tot acest material, insa el nu a fost gasit pana in prezent (1945 - n.a.) ceea ce inseamna ca a disparut odata cu Eugen Cristescu". Traseul lui Cristescu Imediat dupa 23 august 1944, Eugen Cristescu se ascunde in comuna Voinesti, langa Campulung Muscel, unde isi pune, timp de o luna, in ordine pretioasa "arhiva a maresalului". La 25 august 1944, apare la Bucuresti, venind din Istanbul, rezidentul (antena) O.S.S. (Office of Strategic Studies, predecesorul CIA), Frank Wiesner. Eugen Cristescu il contacteaza in secret pe Frank Wiesner (vezi discutia cu Maniu), caruia ii preda copiile "arhivei maresalului". La fel procedasera si o serie de personalitati politice ale timpului, dornice sa-si puna la adapost de sovietici arhivele personale.

		Relatia maresalului Antonescu cu F�hrerul Adolf Hitler avea sa ii garanteze acestuia o condamnare la moarte sigura

Sovieticii insa descoperisera rolul lui Weisner in Romania si solicita "expulzarea" lui de urgenta, in ciuda perioadei de "prietenie", pe care o traversau URSS si SUA in 1945, dupa terminarea razboiului. In martie 1945, imediat ce a venit la putere, regimul Petru Groza il "expulzeaza" pe Wiesner, dand astfel satisfactie sovieticilor. Americanul reusise insa sa scoata din Romania arhiva secreta. Pe 25 septembrie 1944, dupa o convorbire cu Maniu, Eugen Cristescu se "preda". In octombrie 1944, este dus la Moscova, unde incep interogatoriile. In Romania este condamnat la moarte, in contumacie. Apoi, este condamnat din nou la moarte in 1946, in procesul grupului Antonescu. Dar, surpriza! Lui Eugen Cristescu, Constantin Pantazi, Radu Lecca li se comuta "pedeapsa cu moartea" in "munca silnica pe viata". Primul ministru Petru Groza si ministrul de Justitie Lucretiu Patrascanu (viitorul "beneficiar" al justitiei comuniste) semneaza decretul, la 1 iunie 1946, si il inainteaza pentru contrasemnare Regelui Mihai I (conform Constitutiei Romaniei, regele nu avea dreptul sa comute pedepse penale sau sa-i gratieze decat pe cei propusi de regim). Cum se explica subita metamorfoza a regimului comunist Petru Groza fata de cei trei? Cum, oare, a ajuns fostul director SSI, Eugen Cristescu, sa-si castige "clementa" regimului comunist si sa i se comute pedeapsa cu moartea? Secretul lui Patrascanu In 1951 - cand se afla de trei ani in detentie - Lucretiu Patrascanu, fostul ministru al Justitiei sub regimul lui Petru Groza, a dezvaluit, la interogatoriul luat de locotenent-colonelul Soltutiu Ioan, dedesubturile comutarii pedepsei cu moartea a lui Eugen Cristescu. "Subsemnatul Lucretiu Patrascanu declar urmatoarele in legatura cu Eugen Cristescu: Dupa condamnarea grupului de criminali de razboi in frunte cu Ion Antonescu, a venit la minister, in audienta, Radu Xenopol, spunandu-mi ca Eugen Cristescu isi ia angajamentul sa dea pe mana organelor statului aparatul Inteligence Service-ului, care lucreaza in Romania. Cum stiam legaturile lui Radu Xenopol cu sotia lui Cristescu, mi-am dat seama ca mesajul lui este autentic. (...). Dandu-mi seama ca mesajul lui Xenopol este adevarat, am comutat pedeapsa lui Cristescu de la moarte, asa cum figura pe lista mea, in inchisoare pe viata, iar la Palat m-am dus cu trei nume (propuse pentru comutare - n.a). Lista celor gratiati si a celor care urmau sa fie impuscati am aratat-o numai la doi oameni din Comisia de Control, unde am fost mai intai, si apoi la Partid, unuia dintre conducatori. Cand, la Comisia de Control, celui care conducea aceasta comisie (generalul sovietic I.Z. Susaikov) am voit sa-i detaliez motivele care m-au facut sa-i gratiez pe unii, pe altii sa-i execut, acel conducator (Susaikov - n.a.) m-a oprit si mi-a spus ca aceasta este o chestiune care priveste Guvernul roman. (...) Am voit ca in chestia cu Cristescu sa arat acelui conducator sovietic motivele - dar in felul cum a decurs discutia nu am apucat sa o fac. (...) De altfel, am fost de parere ca, cu cat va sti mai putina lume de acest angajament (al lui Eugen Cristescu) si mai ales de ceea ce detinea Cristescu ca material informativ, cu atat era mai bine. (...) Cui urma sa-i incredinteze secretul lui, cand si in ce chip, nu era nici atributia mea si nici nu m-am gandit sa cercetez mai departe lucrurile. Pentru aceste motive nu am comunicat absolut nimanui comutarea pedepsei cu moartea - asa cum am socotit in primul moment ca urma sa se intample - in inchisoare pe viata. Aceasta am facut-o din proprie initiativa - asa cum am procedat si cu ceilalti. Pentru motivele de mai sus, nu am comunicat nici conducerii Ministerului de Interne, banuind ca Eugen Cristescu nu este la Interne, ci in alt loc. Semnez liber si nesilit de nimeni. 18 iulie 1951. Lucretiu Patrascanu". Suspiciuni Declaratia lui Patrascanu, data in arest, poate starni mari suspiciuni. Mai intai ca, in cursul razboiului, chiar el - Patrascanu - avusese stranse legaturi cu "Intelligence Service"-ul din Romania. Exista si o indicatie a Kremlinului, care deriva din intelegerea secreta Molotov-Cripps, incheiata dupa 22 iunie 1941, la Moscova, prin care retelele sovietice (sau prosovietice) actionau pe teritoriul strain in colaborare cu "Intelligence Service". Asadar, colaborarea cu "Intelligence Service" era aprobata chiar de Moscova, pe tot timpul razboiului cu germanii. Lucrurile aveau sa se schimbe insa radical o data cu declansarea Razboiului Rece. Stalin a "uitat" de intelegerea Molotov - Cripps, din 1941, si i-a catalogat, in 1946, pe cei care in razboi colaborasera cu "Intelligence Service" contra Germaniei drept "tradatori" si spioni ai englezilor. In al doilea rand, Patrascanu recunoaste ca - in cazurile Eugen Cristescu, Lecca si Pantazi - nu informase, practic, pe nimeni de comutarea pedepsei cu moartea, convenita cu Groza, pentru cei trei "frati". In acest sens, Patrascanu sugereaza fin ca primise "misiunea" de la Radu Xenopol. In al treilea rand, Patrascanu "banuia" ca Eugen Cristescu nu era arestat la Interne, ci in "alt loc". In care loc, oare? Aici intervine partea cea mai interesanta a intregii afaceri. Asadar, gratierile in procesul Maresal Antonescu au depins, constitutional, de Lucretiu Patrascanu. Cum observam, acesta le-a dat celor trei pe considerente secrete. Din barca aliatilor in barca NKVD Un document din 1 aprilie 1946 - aproximativ cu doua luni inaintea procesului grupului Antonescu - semnala locul si preocuparile lui Eugen Cristescu din acel moment. "Serviciul informativ din misiunea americana a dat dispozitie agentilor sai sa caute in jurul Bulevardului Carol unul din sediile secrete ale NKVD-ului. Se arata ca in acest sediu se afla fostul sef al SSI, Eugen Cristescu. Actualmente, el lucreaza in sediul numitului comandament cu colonelul Borisov si locotenent-colonelul Leontiev. Eugen Cristescu coordoneaza actiunea NKVD-ului in Romania.iAmpreuna cu colonelul Borisov s-a deplasat la Moscova si, in urma, la Paris. Eugen Cristescu a acceptat sa lucreze pentru a-si salva viata. El este prizonier, nu poate vedea pe nimeni si nu iese decat insotit de cei doi sefi ai NKVD. Agentii (americani - n.a.) au dispozitii de a raporta despre posibilitatile de a lua contact cu Eugen Cristescu". Stia Patrascanu ce stia! Eugen Cristescu nu era in arestul Internelor, ci intr-un sediu secret al NKVD-ului, de pe Bulevardul Carol, unde - impreuna cu colonelul Borisov si locotenent-colonelul Leontiev - "coordona actiunea NKVD in Romania". Adica constituirea de "retele de spionaj", recrutare de agenti si altele, in slujba NKVD-ului sovietic. Sa ne reamintim ca si americanii procedasera absolut similar sovieticilor, angajandu-l pe fostul sef al Abwehr-ului pentru spatiu sovietic - Reinhard Gehlen - sa reactiveze dupa razboi fostele retele germane, de data aceasta in folosul americanilor. Eugen Cristescu era utilizat de NKVD, asa cum Reinhard Gehlen era utilizat de americani: Eugen Cristescu avea misiunea de a "reactiva" fostele retele ale SSI, de data aceasta in folosul NKVD-ului sovietic. Concluzii socante De aici se pot trage o serie de concluzii, absolut socante, valabile pana in 1989 (poate si dupa!). Sa observam, pe de alta parte, ca Eugen Cristescu - care astepta "oficial" sa fie judecat in procesul "marilor criminali de razboi" - in mod "neoficial" calatorea, cu tovarasul colonel Borisov, mai intai la Moscova, apoi - surpriza - la Paris! Sa intelegem din aceste calatorii ca Eugen Cristescu, dublat de colonelul Borisov, "refacea" si retele de spionaj din Franta in 1946? Este mai usor acum de inteles de ce lui Eugen Cristescu i s-a comutat pedeapsa cu moartea in pedeapsa de "condamnare pe viata" de catre ministrul comunist al Justitiei (si viitoare victima), Lucretiu Patrascanu. Dupa ce a pus la adapost "arhiva maresalului" in SUA, prin Frank Weisner, Eugen Cristescu a devenit "mana dreapta" a NKVD-ului in Romania. Daca ne gandim insa ca Eugen Cristescu a predat reteaua "Intelligence Service"-ului din Romania - desfiintata si inlocuita chiar de englezi la sfarsitul razboiului, pentru ca membrii sai erau cunoscuti de sovietici din colaborarea in cursul anilor de razboi - ne punem intrebarea daca nu cumva Eugen Cristescu a jucat "dublu" in fata sovieticilor. O alta intrebare ar fi unde se afla originalele "arhivei maresalului", care dovedesc activitatea reala a comuniatilor din perioada razboiului, tentativele Romaniei de iesire din Axa, precum si alte multe documente senzationale care ar putea schimba fundamental viziunea istoriei contemporane romanesti? Oficial, se spune ca Eugen Cristescu ar fi murit abia in anii '50, in urma unui clasic "atac de cord". Oare? Tentativele lui Antonescu de a iesi din Axa "Arhiva maresalului" include documente de prima mana - considerate pierdute - privind tentativele de a parasi Axa. Tentativele acestea preced cu peste un an tentativele celor care au organizat "lovitura de Palat" din 23 august 1944. 1943 Ianuarie: Roosvelt cere tarilor Axei si satelitilor "capitularea neconditionata". 2 februarie: Capitularea armatelor germane la Stalingrad. 2 februarie: Maresalul Antonescu ii propune lui Mussolini iesirea comuna din Axa. Septembrie: Incep negocieri secrete pentru incheierea unui armistitiu cu anglo-americanii. Octombrie: Incercarile de armistitiu ale lui Antonescu, la Lisabonna, cu englezii. Octombrie: Conferinta ministrilor de Externe ai Aliatilor la Moscova. Noiembrie: Conferinta de la Teheran. Decembrie: Trei ofiteri englezi sunt parasutati in Romania si demareaza "Operatiune Autonomus". Decembrie: Incep discutiile de armistitiu intre Romania si URSS la Stockholm 1944 17 martie: Incep negocierile de armistitiu de la Cairo. 2 aprilie: Declaratia solemna a lui Molotov privind Romania. 12 aprilie: Comunicarea conditiilor de armistitiu de la Cairo. 13 aprilie: Comunicarea conditiilor de armistitiu de la Stockholm. 31 mai: Sovieticii amelioreaza conditiile de armistitiu de la Stockholm, oferite Maresalului Antonescu. 10 iunie: Maniu insa accepta termenii armistitiului de la Cairo. 12 iunie: Roosvelt de acord cu propunerea lui Churchill de a ceda Romania sferei de influenta sovietice. Crearea zonelor de influenta (sovietica si occidentala) in Balcani. 27 iunie: Maniu trimite spre aprobare la Cairo planul pentru iesirea din Axa. 22 august: Maresalul Antonescu cere armistitiul prin ambasadorul Turciei. 22 august: Maresalul Antonescu cere din nou armistitiul prin ambasadorul Suediei. 23 august: Arestarea Maresalului Antonescu de conspiratia "de dupa perdea" de la Palat. Incetarea unilaterala a ostilitatilor. 12 septembrie: Semnarea capitularii neconditionate, in conditii unilaterale, a Romaniei la Moscova. 9 octombrie: Churchill vinde Romania lui Stalin, "pe servetel", si stabileste definitiv (pana in 1991) sferele de influenta in Balcani.

Vladimir ALEXE