PrinSi In vAltoarea luptelor intestine partizane si furati de dusmanelile ce parjolesc politica noastra interna, poate ca nu am acordat destula atentie incendiilor ce au cuprins antica Atena. Imaginile transmise de televiziuni la buletinele de stiri de la Atena si Salonic, dar si din alte colturi ale lumii, de proteste violente si extrem de agresive, ne pot da de gandit. Daca ne-a mai ramas timp de meditatie si stare pentru a patrunde dincolo de coaja subtire, uneori, si spectaculoasa, intotdeauna, a evenimentelor. Transmise cu nonsalanta non-stop, pe principii dure rating si profesiona�lism bine strunit de Euronews sau CNN, de France Monde, BBC World Service sau ale noastre Realitati TV si celelalte posturi generaliste. Despre sensul democratiei si limitele libertatii, despre soarta capitalismului sau "succesurile" socialismului, despre locul unui individ in societate si rolul societatii in viata individului. A fi solitary sau solidar, in termini camusieni devine o optiune personala. Televiziunile ne unesc prin imagini si ne despart prin mesaj. Dupa tot ce s-a intamplat in secolul XX nimic nu ne mai poate surprinde. Tragediile consumate au dus la "banalizarea raului" (cu o inspirata metafora a Hennei Arendt) si departe de a aduce elemente noi de vitalitate omenirii, ne obliga sa reluam vechile si esentialele interogatii ale gandirii elene. Ce se intampla cu omul, ce facem cu omenirea, dar si cu noi insine? Plus o alta suma lunga de "cine" si "de ce" suntem culpabili pentru ceea ce traim astazi. Este limpede ca arunca�tul cu cocktailuri Molotov in politisti si incendierea autovehiculelor-magazinelor-pubelelor si luptele de strada cu "organele represive ale statului" nu rezolva nimic. Violenta nu atrage dupa sine decat violenta, ca si ura, ca si moartea. Nu prin varsare de sange s-a facut dreptate pe lumea asta - cand s-a facut, ci prin inteligenta, idei, toleranta si compromisuri. Ce se intampla ca dupa doua mii de ani doar "calea armelor", este cea care atrage cel mai lesne pe oameni ca sa impuna o credinta, un ideal sau doar niscaiva cerinte lumesti sindicale. (Paranteza: interesant si sugestiv faptul ca populatia Romaniei s-a repezit in demonstratii stradale nu pentru a pedepsi criminalii regimului communist, ci pentru a protesta vehement impotriva unei taxe! CA este ea realmente aberanta ar fi o alta socoteala. Iata alta teme de meditatie pentru prioritatile contemporanilor nostri: ce se baga in mall-uri si mai putin cine s-a salvat din gulaguri! Fostii detinutii rusi primesc gratis drept compensatie, pe langa sase dolari si sase calatorii gratuite cu trenul si cate o proteza dentara. Imaginati-va milioane de proteze dentare de fabricat, probabil o afacere manoasa pentru cineva, asa cum se dovedeste asfaltul pe la noi) si la urma urmelor ce tot vor acesti tineri, de multe ori studiosi - cum se intampla acum prin orasele Greciei - sau nescoliti, cum s-a petrecut in Franta, pe cand era sotul Carlei Bruni ministru de interne si trimitea "caraliii" francezi sa-i bumbaceasca pe "veneticii" pusi pe rele. Ce tot vor anarhisto-maoisto-trotkisto greci sau sud-americani, stangisti de profesie de prin lumea intreaga, din Kreuzberg-ul mereu rebel si razvratit al Berlinului pana la verzii care organizeaza mereu concursuri de aruncat ceva? Ceva nu e in regula pe lumea asta si nu stim bine ce anume. Se vede si la TVR.

Bedros Horasangian