Unii ar Inclina sa creada ca dl. Basescu a calculat foarte bine aceste miscari ale "marionetei", folosindu-i pana la ultimul vot cartea de vizita, lucru care, dupa cum s-a vazut, a dat rezultatele asteptate. Oricum, in acest moment sunt sigur ca absolut nimeni nu va mai crede vreodata in acest "premier salvator" pe nume Theodor Stolojan, (gesturile sale, pe care le putem numi cu usurinta "draga Stolo 1" si "draga Stolo 2"), atitudinea sa nefiind altceva decat sentinta de iesire pe usa din dos a politicii romanesti. "Consecventa" d-lui Stolojan este un fapt care va putea fi studiat si intors pe toate fetele, insa in afara de ipocrizia cu care se emit tot felul de scenarii in legatura cu depunerea de catre acesta a mandatului de premier, nu putem sa nu observam imensa ipocrizie a politicienilor, dar si a unor celebri analisti din societatea civila la aflarea noului premier desemnat de locatarul de la Cotroceni, in persoana d-lui Emil Boc. DacA d-lui Stolojan mai nimeni nu parea sa-i reproseze faptul ca a facut parte dintre cei care dirijau valuta lui Ceausescu, ca a confiscat, in cel mai pur stil comunist valuta din conturile privatilor, participarea in afacerea "Megapower", privatizarea M.D. Fratti - Sebes Alba, sau recenta implicare in "problemele" Alro Slatina, vestea ca primarul Clujului Emil Boc va fi noul premier a starnit cele mai rautacioase comentarii. Uriasa frustrare a celor care si-au vazut intr-un fel sau altul planurile rasturnate i-a facut sa vocifereze impotriva clujeanului. Foarte putini au fost dispusi, din cate s-a vazut, sa "observe" ca d-l Boc - cel mai tanar premier din istoria Romaniei - face parte din categoria tinerilor intelectuali formati in Ardeal; parea ca pentru nimeni nu (mai) are importanta ca d-l Boc este jurist, doctor in stiinte politice, ca demersul sau de politician (cu toate cate i se pot reprosa in subordonarea, uneori exagerata fata de presedinte), nu poate fi comparat cu al majoritatii "colegilor" sai, dar mai ales declaratia d-sale, ca isi va alege pentru consiliere specialisti in finante, dar si membri ai societatii civile, un gest cu o mare greutate pentru cei care mai cred in aportul acestei categorii de cetateni la viata publica. Am observat, de asemenea, crasa ipocrizie a acelora care se dadeau de ceasul mortii observand ca dl. Boc nu-si respecta angajamentul fata de clujeni, acela de a nu renunta la functia de primar al orasului de pe Somes pentru o eventuala functie la Bucuresti, dar n-am auzit nici o voce care sa spuna ca acelasi primar al Clujului a reusit sa schimbe in bine fata orasului pe care l-a pastorit, conducand, in acelasi timp si Partidul Democrat. Si n-am auzit pe nimeni sa remarce faptul - esential - ca politicianul Boc nu a fost niciodata implicat in vreo afacere oneroasa si nici asociat unor nume patate din propriul partid, sau din altele, dusmane sau prietene. Faptul ca un ardelean de numai 43 de ani va scrie istoria Romaniei in urmatorii patru ani pare sa-I nemultumeasca pe multi. Urmeaza ani de criza, iar functia de premier in conditiile unui guvern rezultat in urma negocierilor intre cele doua partide mari nu va fi un lucru usor. Poate singurul auspiciu bun este faptul ca UDMR, cu toate pretentiile sale, de cele mai multe ori la limita legalitatii, a disparut din prima linie a politicii. In rest, va sta in putinta d-lui Emil Boc sa faca dovada ca succesul sau de politician, precum si cel de sef al administratiei de la Primaria din Cluj, nu este o himera.

Octavian HOANDRA