Cristian UNTEANU 

Este oare o surpriza totala retragerea de ultim moment a lui Stolojan? Absolut deloc daca cineva si-ar fi dat osteneala sa descifreze corect si la timp mesajul scurt si aparent cifrat dat de Traian Basescu atunci cand a vorbit de necesitatea schimbarii urgente de garnitura politica in posturile-cheie ale viitoarei guvernari. Aceasta in corelatie cu sfidarea enorma pe care o reprezinta programul de guvernare. Lectorii de documente politice de la Bruxelles au toate motivele sa fie satisfacuti de lectura protocolului viitoarei guvernari PDL-Alianta PSD-PC. Motivul e foarte simplu si intangibil din punct de vedere birocratic: contine, punct cu punct, toate elementele ce se gasesc in documentele succesive ale Comisiei Europene si apoi ale Consiliului European privitoare la masurile anticriza. Nu cred ca, in acest moment, la nivel teoretic, sa existe vreun guvern la nivelul UE care sa fi facut din programul sau de guvernare oglinda absolut fidela a dezideratelor celor de la Bruxelles, ireprosabila apropiere de litera si spiritul documentelor elaborate de crema institutiilor comunitare amenintate cu o criza profunda in desfasurare si cu una care se profileaza, de sistem de data asta. Poate amenintarea celei de-a doua crize, cea ce va sa vina si care proiecteaza un orizont oarecum sumbru si dificil pentru institutiile UE, motiveaza, in opinia mea, apelul esential al acestor ultime zile: Presedintele Basescu cerand imperativ liderilor PD-L sa nu se mai eternizeze in functii, sa schimbe garda si sa lase loc tinerilor. Fireste, referinta directa era la persoane anume din PD-L, dar nu numai, eternizatii in functii si responsabilitati publice, deja dinozaurii unei democratii care a implinit doar 18 ani, dar a avut destul, mult prea destul timp sa produca binecunoscutele rebuturi. Cred insa ca mesajul era cu mult mai complex si e important de pus in contextul discutiilor foarte aprinse care au avut loc la Bruxelles in cadrul Consiliului European de la finele saptamanii trecute. Ce-i ingrijoreaza pe liderii europeni? Faptul ca, pe fond, au esuat in tentativa majora de a reforma institutiile europene si de a dota UE cu o formula constitutionala operativa. Sa poata schimba sistemele de vot care subzista din perioada in care existau doar 16 membri si sa rezolve problemele economico-financiare cu care se confruntau erau cele ale unui timp de prosperitate si incredere in economie. Iar acest esec nu poate fi rezolvat pana la viitorul nou referendum in Irlanda asupra Tratatului de la Lisabona care, in cel mai bun caz, ar putea avea loc la inceputul toamnei viitoare. Dar, pana atunci, vin alegerile europene din 10 iunie si, imediat apoi, desemnarea noii Comisii Europene. Alegeri care, dupa unii analisti, vor coincide cu varful crizei economice in tarile UE, iar daca va uitati cu atentie la sloganele aparute in manifestatiile violente ale tinerilor din Grecia si din mai multe alte capitale europene, veti vedea ca cea mai recurenta revendicare era cea privind nivelul de trai, ei insisi denumindu-se "generatia 600", aluzie la precaritatea (in termenii economiei lor, nu a noastra) veni�turilor minimale garantate sau chiar accesibile in conditiile locurilor de munca din ce in ce mai precare. Aceasta generatie, in sine si influentand poate decisiv si mediul familial din care fac parte (peste 80% dintre ei traiesc inca impreuna cu parintii, in imposibilitatea de a-si procura o locuinta) va constitui una dintre marile necunoscute ale votului european care s-ar putea sa aduca schimbari majore in configuratia si echilibrul familiilor politice din Parlamentul European. De unde, mai departe, foarte probabile schimbari in liniile politice si prioritatile legislative si, in fine, un alt tip de presiune in raport cu Comisia Europeana si Consiliul European. Iata de ce, in cadrul apelului pentru o buna guvernare globala, s-a inscris si mesajul de schimbare a garzii politice actuale de pe vechiul continent si de favorizare a intrarii in structurile puterii a unei noi generatii. Spre deosebire de inceputul anilor '90, aceasta tanara generatie dispune de atuurile majore si incontestabile ale unei cu totul alte pregatiri, adeseori asigurata de cele mai importante institutii universitare din lume, venind nu numai cu stiinta invatata acolo, dar si cu un set relational care reprezinta cheia interconectarilor posibile din lumea liderilor de maine. Totul este sa-i si lase cineva. Daca asta este cu adevarat miza nominalizarii unui prim ministru din alta generatie decat cea a domnului Stolojan, inseamna ca, cel putin teoretic, ar putea sa existe posibilitatea ca miscarea sa se reverbereze si la nivelul doi, cel al echipelor executive, cele esentiale pentru o buna guvernare. Dar mai exista o posibilitate, extrem de reala: echipele de negociatori sa-si vada stricate sau amenintate structurile de putere stabilite pana in acest moment si sa reactioneze violent. Cat de violent? Din pacate, raspunsul l-am putea afla extrem de rapid...