Victor RONCEA 

"Mai copile, ce faceti? Ati dat jos un dictator si puneti un comunist", intreba generalul Iulian Vlad un baiat ajuns in sediul CC al PCR pe 22 decembrie 1989. Domnul Tesu Solomovici, provocator ca intotdeauna, sare in apararea fostului general Victor Atanasie Stanculescu, considerat un apropiat al unor servicii secrete straine, intr-o pledoarie pentru gratierea actualului soldat Stanculescu si repunerea sa in drepturi. Putina lume stie insa ca si generalul Iulian Vlad, fostul comandant al Departamentului Securitatii Statului incepand cu 1987, se afla in aceeasi situatie: de simplu soldat al Romaniei. O porcarie ce poarta marca Ion Iliescu, profitorul si protagonistul principal al loviturii de stat din decembrie 1989. O porcarie care trebuie indreptata. Orice istoric si cercetator onest al evenimentelor din decembrie stie ca, fara interventia categorica a generalilor Iulian Vlad si Stefan Guse, tara putea fi invadata in orice moment de catre trupele Armatei Rosii, masate deja la Prut. Nu au riscat insa, din mai multe motive, printre care si cunostintele asupra pregatirii efectivului Securitatii pentru astfel de situatii. Inca din 1968, dupa invadarea Cehoslovaciei, Romania avea un plan de urgenta, pentru rezistenta nationala in caz de ocupatie. Celebra Unitate Speciala 0110, anti-KGB, unica de acest tip din spatiul Tratatului de la Varsovia, nu permitea infiltrarea Securitatii in acelasi mod cu Armata. Securitatea stia cu precizie ce va urma la finele lui '89. Ca atare, DSS a devenit, imediat, tinta nr 1 a KGB si GRU. In pregatirea loviturii de stat, cele doua servicii sovietice au actionat cu predilectie pe spatiul civil si, respectiv, cel militar. Intretinerea focarelor "disidente" a cazut in sarcina KGB, in timp ce GRU a reactivat cartitele studiase la Moscova. Si de aceea, Ion Iliescu il instaleaza rapid pe generalul Nicolae Militaru, agent sovietic para-cunoscut, in fruntea Armatei. Prima lui grija este desfiintarea Securitatii urmata de incercarea de punere in aplicare a eliminarii tuturor cadrelor care ii cunosteau actele de tradare. In parte, si reuseste, prin uciderea grupului USLA condus de colonelul Trosca. A doua manevra, tentativa de asasinare in masa a ofiterilor Securitatii adunati la MApN, ii este blocata de ofiterii din subordine, la timp. Inca din 22 decembrie, generalul Iulian Vlad, care insarcinase ofiterii de paza din Comitetul Central sa deschida multimii portile si sa nu opuna nicio rezistenta, elaboreaza un mesaj catre tara, pentru a fi clar pentru toate fortele implicate care este pozitia Securitatii, de sustinere a schimbarii regimului. Mesajul este inregistrat la sediul CC in timpul zilei. Transmiterea inregistrarii este insa oprita de noul "Cabinet 1", instalat la Televiziune, reprezentat de Ion Iliescu, si de noul "Cabinet 2", condus de Silviu Brucan din zona strazii Paris. Seara, sub comanda nou instalatului Front al Salvarii Nationale, incepe lupta cu "teroristii" inventati de serviciile speciale de diversiune. In acele zile, in tara se aflau circa 60.000 - nu de morti! - ci de agenti ai serviciilor speciale sovietice, maghiare si iugoslave (in iunie 1990 mai erau 29.000). Cuplul Ceausescu este ucis rapid, in urma procesului ilegal comandat, dupa cum avea sa recunoasca peste ani Virgil Magureanu, de tartorul "revolutiei", Silviu Brucan. In aceste conditii, dupa ce arhivele DSS fusesera deja transferate la Moscova si incepuse inscenarea teroristilor, care a dus la uciderea si ranirea a mii de tineri - care se adauga la cei de la Timisoara unde actionasera, pe langa forte straine, oamenii lui Mihai Chitac sub comanda directa a Elenei Ceausescu -, generalul Iulian Vlad este arestat, la ordinul lui Ion Iliescu, pe 31 decembrie, din mijlocul tinerilor cu care petrecuse toata saptamana de foc. Este acuzat de "genocid". Ion Iliescu preia Puterea total, conform planului. Pana pe 31 martie este retinut fara nici un act, timp in care procuratura incearca fabricarea unor probe. Judecat sumar, este condamnat la 25 de ani de inchisore. Executa o treime din cel mai mare termen, fara a solicita nicio clementa, dupa care este eliberat conditionat, potrivit legii. Magistratii cinstiti ai Romaniei ar trebui sa recunoasca azi faptul ca procesul generalului Vlad a fost o mascarada sinistra si, in numele dreptatii, sa solicite rejudecarea cazului si revizuirea sentintei aberante, care a dus pana la degradarea umilitoare a unui general care a contribuit definitoriu la salvarea tarii de ocupatia mili�tara ruseasca.