In plus, batrana catana are de trait, in conditii umilitoare, 15 ani dupa gratii. Nedreptatea care i se face generalului are totusi conotatii cu zilele fierbinti ale Revolutiei din decembrie 1989, si cu primul guvern FSN, din care facea parte si ministrul Transporturilor Traian Basescu. Este acelasi Basescu, presedintele Romaniei, sub al carui mandat prezidential s-a savarsit incarcerarea generalului. Am certitudinea ca presedintele, luat de valtoarea alegerilor si luptelor politice, nu a luat sama de jalnicul tratament aplicat lui Victor Stanculescu. El mai poate insa interveni si repara greseala. Multe s-au scris despre RevoluTie, care intotdeauna si pretutindeni, sfarseste devorandu-si liderii. Nu e locul aici si acum sa discut despre Ion Iliescu sau Petre Roman, ci despre generalul care a jucat rolul principal in prabusirea dictaturii ceausiste si a patronat preluarea puterii de catre revolutionarii Frontului Salvarii Nationale. Stanculescu a fost omul potrivit la timpul potrivit, cel care bizuindu-se pe autoritatea conferita de functie si gradul sau inalt, a manipulat neutralizarea dictatorului, a ordonat non-interventia armatei impotriva strazii si a predat puterea in mainile civililor, adica guvernului revolutionar. Ar fi putut pAstra puterea pentru el, dar, caz unic in istoria revolutiilor, militarul s-a dat deoparte si i-a invitat pe civili sa guverneze. Toate aceste momente-cheie nu au fost luate in consideratie de cei noua judecatori care l-au trimis, aproape 20 de ani mai tarziu, pe general dupa gratii. Ei nu au uitat Timisoara generalului Victor Stanculescu, unde vinovatia generalului, conform marturiilor, trebuia pedepsita. "Sed lex-dura lex", si departe de mine gandul sa persiflez decizia judecatoreasca. M-a uimit insa unanimitatea deciziei, chiar niciunul dintre judecatori sa nu fi vazut si cealalta fateta a dramei judecate? Pentru toata lumea acest proces interminabil a fost invaluit intr-o pasareasca juridica cetoasa, si retorica politica nu a facut decat sa obscurizeze si mai profund acuzatiile si pledoariile apararii. Ceilalti actori principali ai Revolutiei au pastrat o infinita tacere, atunci cand interventiile lor puteau fi salvatoare pentru general. L-am vAzut pe general in zilele grele ale procesului, ne-am vorbit in varii ocazii. Traia apasat de o tristete profunda. Din averile despre care se tot vorbea ca le acumulase, ramasese praful, infima agoniseala a unei vieti ii fusese topita de avocati. Se plangea generalul ca este om sarac. Ramanea insa acelasi om demn, cu verticalitatea clasica a militarului de cariera. Motiv in plus sa-mi adaug semnatura pe Petitia adresata Presedintelui Traian Basescu de numeroase organizatii publice si personalitati romanesti pentru gratierea lui Victor Stanculescu. Pentru cele intamplate la Timisoara, generalul a platit deja cu peste masura, iar pentru ca ulterior a avut curajul si si-a riscat viata asigurandu-ne tuturora libertatea de a gandi si de a trai cum dorim, Victor Stanculescu trebuie eliberat. Gandesc ca nu e tarziu, Presedintele Traian Basescu, autorul armoniei PDL-PSD, ar mai putea sa mai faca un pas in directia unei impacari nationale si sa-l gratieze pe general. Am putea observa atunci ca dezacordul preopinentilor vizavi de soarta generalului nu-i atat de adanc pe cat se crede, si aplauzele pentru gestul presedintelui tarii se vor auzi din ambele parti ale baricadei. Acum, domnule PreSedinte, inainte de sarbatori, o gratiere pentru omul incarcerat prea repede si cu prea multa usurinta.

Tesu SOLOMOVICI