TrAim Intr-o lume tot mai putin pretentioasa cu sine, care a abolit exigenta si a instaurat toleranta si nepasarea fata de rau in toate formele lui. Lumea din care dispar tacut, odata cu ultimii mohicani ai elegantei in purtari si vorbe, toate cate ne-ar putea face traiul mai suportabil, daca nu placut. Buna crestere a devenit desueta, politetea a ajuns un rudiment precum apendicele ori maseaua de minte, lipsa ei e considerata semn de evolutie si badarania, cool. Toate acestea se pot intampla doar intr-o lume rasturnata cu susul in jos cum a ajuns a noastra. In care mai des ne amuzam decat ne ingrozim, iar cand chiar ne enervam, riscam o rusinica publica sau privata, ce poate fi un scuipat, o palma, un gest obscen sau o grosolanie verbala. Ne-bunelor maniere li se spune popular apucaturi sau naravuri, iar posesorilor acestora, badarani sau mitocani. Numele enerveaza, dar nu corijeaza. Dar ei nu sunt "aliens", ci monstri nascuti din somnul natiunii. Copiii nu datoreaza parintilor viata, ci cresterea si mamele raman primul exemplu si mentor in educatie pentru fiii si fiicele lor. Deci tot noua ne revine misiunea de a ne inarma, cu benefica incapatanare, copiii cu bune si solide deprinderi. Care altadata, erau si pe la noi cele care te propulsau sau excludeau din cercurile sociale pe care le frecventai. Scoala, din pacate, nu mai este demult solutia la criza morala, pentru ca educatia si modelele oferite de dascali sunt si ele in mare suferinta. Pe buna dreptate tinerii s-ar putea intreba daca mai merita sa ai maniere cand lumea din jurul tau are apucaturi. La noi, eticheta abia sufla si aproape toata lumea e mai tanara cu sapte ani. In 2004, UE a investit doua milioane de euro pentru scolirea "� la franIaise" a demnitarilor ce artizanau integrarea, in bunele maniere si uzantele comunitare si normal ar fi fost ca ei sa devina promotorii bunelor maniere. Dar in Romania, chiar de la presedinte, considerat carismatic pentru ca e din popor (sau topor?), vine mesajul ca nu-ti trebuie nici multa si buna carte si nici prea multa delicatete. Ca altfel nu-ti vezi implinit originalul vis romanesc: acela ca oricine poate ajunge orice, cu cat mai putin, cu atat mai mult, cu cat mai jos, cu atat mai sus. Si atunci, e bine daca ne ferim privirea sau ne izolam, dezgustati, in turnuri de fildes cand o eleva injura birjareste, cand in trafic marlania e la volan, cand punctualitatea e data la cos, cand bunul simt se vestejeste neapreciat, cand lumea minte, spurca si insala in loc sa rada, sa cante si sa danseze (ei, nici chiar asa!), cand suntem pe ultimul loc in Europa la consumul de articole de igiena si cand unul din 16 romani se considera binecrescut si asta doar pentru ca nu sufera de nanism? Cu siguranta ca nu. ASadar, dragele mele, tot noi trebuie sa schimbam si asta. Cu curaj si tenacitate. Nu mai coborati stacheta doar ca sa poata cineva sari mai usor in viata voastra. Lasati-o sus si cine poate, poate, cine nu, sa se intrebe de ce. Un gand bun si pe curand.

Mihaela Carlan - mihaela.carlan@ziua.ro