"Negocieri, negocieri, negocieri" erau cuvintele-cheie pe care le clama jucaus - atribut indeobste al celor mici de stat si mari actori precum Napoleon sau Stefan cel Mare, dar care nu a avut relevanta in luarea deciziilor unor oameni politici de mare anvergura - presedintele Partidului Democrat-Liberal, juristul Emil Boc de la Cluj in fata camerelor de luat vederi din Bucuresti. Sigur ca exprima o realitate televizuala de ultima ora, cand vechea si traditionala "tocmeala" - id est, "Mai lasa Costica, hai ca ne intelegem Mitica!" - a redevenit de mare actualitate. Rezultatul strans si contorsionat al alegerilor parlamentare a dus si condus la un spectacol in curs de derulare inca. Un show mediatic cu actori profesionisti ai scenei noastre politice, unde interesul pentru numirea dnei Hillary Clinton la Departamentul de Stat sau scandalul provocat de carnea de porc din Irlanda, infestata cu dioxina au trecut pe plan secund. Nici macar transmisiile meciurilor din Champions League sau picanteriile din viata privata a unor vedetute locale nu au mai retinut interesul telespectatorilor. AtraSi doar de magicul "ne�go�cierilor". Acum stim cine este prim-ministru, dar mai departe se... negociaza. Intra sau nu la guvernare UDMR-ul, spre satisfactia PSD-ului sau iar se negociaza o alta formula politica, Dumnezeu poate sti care si cu cine? Transmisiile directe din diferite centre de putere politica - Parlament, Presedintie, sedii de partid, dar si din variate localuri si carciumi-restaurante unde, printre farfurii, sticle si pahare, "se punea tara la cale" - frumoasa veche vorba romaneasca, mai nou termeni precum "infrastructura" sau "dezvoltare durabila" devenind deja banale formule de produs mai mult urticarie, decat efecte concrete - au retinut atentia nu doar a noastra. O tara intreaga a urmarit si urmareste cu sufletul la gura, in foc continuu, incheierea intregului ciclu electoral al alegerilor parlamentare: noua configuratie parlamentara - cine a intrat, cine nu, numirea primului ministru si a aliantelor de ultima ora, iar in final, ca o incoronare, vom afla cu mic cu mare si lista membrilor Guvernului ce vor fi validati de Parlament. Ca apoi depunand juramantul sa intram nestingheriti in marile sarbatori, de Craciun si de iarna, de bucurie si chefuiala ce solidarizeaza intru veselie si buna dispozitie intreaga suflare neaosa. "Negocierile", ca sa revenim la tema centrala a acestor consideratii, au fost sarea si piperul, pe alocuri si ghimbirul-nucsoara-maghiranul - acestor ultime zile de post al Craciunului. Alimentatia saraca in proteine animale de rigoare a fost insa compensata cu variate dulciuri televizate. Cine a vrut sa fie suparat, iritat si revoltat, treaba lui. Cine a vrut sa fie destins, fericit si vesel - cum ne ura de la Berlin si batranul Caragiale, a avut de unde alege. E simpatica uneori si viata asta vazuta doar la televizor. Ce e dincolo de scena micului ecran e mai complicat. Si sa ne traiasca maestrul Radu Beligan, caruia ii spunem si noi, fara negocieri, de 90 de ori "La Multi Ani"!

Bedros Horasangian