LaSitatea aplaudacilor cu staif care n-au ostenit sa-i tina isonul, servil, nu numai presedintelui Basescu, ci si presedintelui Boc, infierand monstruoasa coalitie dintre PSD si PNL doar ca sa-si perfectioneze dictia pentru a elogia acum cu acelasi avant pionieresc alianta dintre PSD si PD-L ma dezgusta. Ma plictiseste infantilismul sofismelor cu care tot liberalii sunt invinovatiti pentru alianta care i-a aruncat in Opozitie. Dupa patru ani de insulte, denunturi si demonizari, dupa tot atatia ani de guvernare, care erodeaza prin definitie, dupa ce doar cine n-a vrut nu l-a calcat in picioare, PNL izbuteste sa creasca in preferintele electoratului: e clar ca trebuia sa capituleze fara conditii in fata pretentiilor PD-L si a inspiratorului acestui partid, mai ceva decat Ganymede in bratele vanjoase ale lui Zeus
O oportunA miopie comandata ii ajuta pe analisti sa se faca a nu pricepe ca, din clipa in care PD-L l-a proclamat drept candidat de prim-ministru pe dl. Stolojan, principalul instrument al dlui Basescu in proiectata distrugere a PNL, decizia de a scoate in decor PNL era luata, si doar o catastrofa electorala care ar fi prabusit PD-L mult sub scorul PSD ar mai fi putut intoarce din drum proiectata vendeta anti-liberala. O cecitate politica la fel de folositoare ii ajuta sa nu observe ca, in clipa in care a emis cea dintai opinie prezidentiala pe 30 noiembrie, dl. Basescu a explicat ca partidele vor trebui sa depaseasca orice diferente doctrinare pentru a da patriei o majoritate de neclintit: iat-o, 329, cu 7 mai mult decat fatidica cifra a parlamentarilor care au votat suspendarea presedintelui.
De o sAptAmAnA, publicistica pro-Basescu s-a divizat in doua taberi, ca sa spun asa. De-o parte, cei care chiar au crezut ca dl. Basescu e cavalerul fara teama si fara prihana in lupta cu trecutul comunist si cu prezentul corupt, si care acum privesc cu un amestec de uluire si sila constructia politica patronata de presedinte. De partea cealalta, miseii: mercenarii fara simbrie. Sunt cei dispusi nu doar sa-i batjocoreasca neconditionat si sa-i demonizeze cu nesecata energie pe dusmanii presedintelui, oricare ar fi ei, ci si sa jure oricat de stramb de cate ori e nevoie ca atat presedintele, cat si apropiatii lui sunt intruparea insasi a inocentei si ca PD-L ar fi - in opinia pe care o sustin sau o mimeaza, n-are a face - unicul partid fara securisti, fara activisti, fara afaceristi, partidul competent, pertinent, inocent. Sunt cei ce s-au straduit din toate puterile sa delegitimeze ba Partidul National Liberal, ba Parlamentul Romaniei in intregul lui si legitimeaza acum cu seninatate Parteneriatul pentru Romania - aceasta gaselnita de publicitar care, dupa ce a epuizat Aliantele si Coalitiile, a gasit alt sinonim nobil pentru "a se inhaita".
ImbAtaTi de feromonii puterii, martorii lui Basescu nu s-au trezit nici cand l-au vazut pe acesta flancat de amicii sai securisti in Piata Universitatii, nici cand DNA a decis ca vanzarea flotei nu a prejudiciat cu nimic avutia nationala, nici cand presedintele a incercat sa promoveze legile sigurantei inventate de pesedistii Timofte si Platica pentru a reda SRI dreptul de ancheta. De ce s-ar trezi acum? Nu le-a placut dl. Tariceanu, care e un gentleman. Nu il accepta pe Crin Antonescu, care vorbeste prea elegant. Le urez sa aiba parte, alternativ si pe perechi, ca la cadril, doar de dnii Mitrea si Cocos, Oprisan si Falca, Obuf-Buhaianu si Contac, Dragnea si Pogea, Geoana si - inevitabil - Boc.