Ana Ioana Macarie si Ionut Kivu vor incerca, pret de doua ore, sa-si resusciteze dragostea.
"Mici crime conjugale" este o privire rece si lucida asupra unui cuplu uzat dupa zece ani de viata comuna, iubire de cursa lunga, in care visele au sfarsit prin a fi contrazise de realitate si dependenta nu mai poate fi despartita de dragoste.
Dupa un accident misterios, Gilles se trezeste amnezic. In urma accidentului, el ajunge sa se intrebe in mod firesc, cine este si daca el este barbatul perfect pe care Lisa il infatiseaza. Raspunsurile Lisei, femeia cu care isi imparte viata, prezinta doar o perspectiva probabila, nu o certitudine. Cei doi soti se trezesc torturati de intrebarile care analizeaza viata lor de pana atunci si cat de mult poate sti unul adevarul despre celalalt.
"Micile crime conjugale" se intampla atunci cand obisnuintele unui partener sufoca dorintele legitime ale celuilalt. Incetul cu incetul, visul de inceput al cuplului se pierde. Lisa si Gilles sunt dependenti de vechi raspunsuri si incapabili sa isi mai ofere o noua intelegere re�ciproca. Spectacolul incearca sa atinga acele probleme care stau la panda in fiecare cuplu, iar dintre toate, cea mai strin�genta este intriganta pierdere a iden�titatii sinelui si a celuilalt. Cei doi devin incapabili sa auda vocea interioara, deoarece, daca ar auzi-o, nu ar avea ce sa ii raspunda. Totul este permis in lupta asta: ticurile, bolile, surzenia, indiferenta, raz�gaierea. Castigatorul va fi cel care il va face pe celalalt sa planga.
Eric Emmanuel Schmitt, autorul piesei, este cel mai jucat dramaturg contemporan francez pe scenele lumii, printre piesele lui numarandu-se "Libertinul", "Variatiuni enig�matice", "Vizi�tatorul" si "Mici cri�me conjugale". De-a lungul timpului i-au fost decernate peste 20 de premii si distinctii literare, in 2000 a primit titlul de "Chevalier des Arts et des Letters", iar in 2001, Academia Franceza i-a acordat Marele Premiu pentru intreaga activitate.
Sa iubesti e irational, e o fantezie care nu apartine epocii noastre, nu se justifica, nu e practica, dar... este Eric Emmanuel Schmitt