Ioan GROSAN 

O stafie umbla prin Romania: stafia crizei. Daca in lumea larga ea s-a materializat in cateva locuri (cu precadere in SUA, spatiul unde sunt inregistrate si cele mai multe observatii OZN), la noi, deocamdata, ea a ramas la stadiul de fantoma, desi presedintele statului, guvernul, toate partidele, analistii politici, posturile de televiziune jura cu mana pe inima ca, deja, o zaresc. REAL? - Imi vine sa ma-ntreb precum "National Geographic" in seria de emisiuni consacrate fenomenelor para�normale. Reala sau nu, criza asta (sau, ma rog, stafia ei), a suscitat deja primele masuri, dintre care comic-salvatoare mi se pare taxa asta auto triplata pentru masinile din import. Precum in gluma recenta a lui Jay Leno (cum ca toti milionarii americani, ca sa dea un exemplu de austeritate, au hotarat sa-si cumpere KIA), ne vom lua cu totii Logan-uri, salvand astfel de la faliment pe fratii nostri de ginta latina de la Renault. Mai mult: de ce sa lasam doar in seama autoritatilor masurile anticriza, mai ales in perioada sarbatorilor de iarna? De ce sa nu dam, individual, personal, dovada de civism, de res-pon-sa-bi-li-ta-te, cum silabisea amenintator presedintele Basescu? Ce ne-mpiedica, de pilda, sa taiem (ecologic, of course), porci mai mici, lasandu-i pe cei mai mari pentru toiul crizei, sa mancam carnati mai subtiri, caltabosi cu mult mai mult orez, sangerete diluat, piftii minuscule? Sa tratam criza ca pe o necesitate inteleasa, sa ne pastram energia pentru cand va fi mai rau, sa nu ne-o epuizam in sirul fatidic, aproape iresponsabil, al sarbatorilor de Craciun, Anul Nou, Sf. Vasile, Boboteaza, Sf. Ion, sa nu ne destrabalam, sa avem orgasme lights etc. Pentru ca inima noastra colesterolica, mai ales de cand cu incertitudinea vizavi de noul guvern, ticaie rau.