La 11 martie, cand Proclamatia de la Timisoara afirma, alaturi de imperativele lustratiei, si pe cele ale descentralizarii si asigurarii tuturor drepturilor pentru toate minoritatile, vocile oficiale ale CFSN ii declarau pe timisoreni tradatori si secesionisti. La 19 martie, la Targu Mures, se dezlantuia confruntarea violenta care risca sa arunce Romania intr-un haos cat se poate de balcanic. Nu s-a intamplat asa doar fiindca societatea romaneasca a refuzat conflictul pe criterii etnice, pe care FSN si succesorii sai l-au cultivat nu numai in retorica, ci si in politica, pana foarte aproape de noi. Pe acest fond exacerbat se constituia in 1991 PRM, pe care Wikipedia il califica fara nicio retinere drept "a Romanian neo-fascist political party"- un partid romanesc neofascist. OpoziTia democraticA a optat inca de la inceput pentru o alianta politica cu reprezentantii minoritatii maghiare. In cadrul Forului Antitotalitar si apoi al CDR, UDMR a avut un rol important. In 1995, cand guvernul minoritar FDSN se subrezise, CDR oferea presedintelui Iliescu colaborarea intr-un guvern de larga concentrare democratica fara participarea partidelor extremiste, PRM, PUNR si PS. In 1996, pentru prima data in cei aproape 80 de ani de la Marea Unire, Conventia invita minoritatea maghiara la guvernare. PRM a dospit Incet in primii ani ai existentei sale, cand FDSN (cum se numea atunci PSD) ii facea o concurenta considerabila in privinta discursului nationalist gaunos si agresiv. Presa acelor ani relata o interventie a dlui Nastase intr-o reuniune de partid pe capitala, cand presedintele Camerei Deputatilor se intreba cu talc de ce oare colegii sai de partid citesc mai degraba "Romania Mare" decat "Dimineata". PRM obtinea in 1996 cam cat a obtinut si acum, 4.46% din voturi. In 2000, partidul lui Vadim sare insa la aproape 20%, devenind, cu 126 de deputati si senatori, al doilea partid parlamentar dupa PSD. Nici dezamagirile - propagate savant in mass-media si in societate -, nici ultima mineriada sau razboiul din Kosovo, nici fagocitarea PUNR, pe care partidul dlui Vadim l-a inghitit, ca sa zic asa, cu Funar cu tot nu sunt de-ajuns pentru a explica varful de voturi din 2000. La opt ani distanta, putem exprima opinia dupa care aceasta ascensiune fulgeratoare a fost, intr-o masura care ramane inca de discutat, o operatie artificiala, cu privire la scopul si mijloacele careia trebuie sa mai reflectam. Cu toate acestea, indaratul bizarei cresteri a PRM din acesti ani se ascundea deja samburele decaderii. In 1996, UDMR devenea partenerul majoritatii CDR. Acum, dupa 12 ani in care UDMR a fost, intr-o forma sau alta, parte a guvernarii, pana si cei mai speriati aparatori ai integritatii si suveranitatii nationale au putut constata ca UDMR nu le-a periclitat cu nimic. Tot administratiei din 1996-2000 si presedintelui Constantinescu personal li se datoreste deplasarea granitei de est a NATO si a UE de pe Tisa pe Prut, ceea ce a deschis larg poarta integrarii europene si euro-atlantice a Romaniei. O buna parte dintre frustrarile romanilor s-au domolit astfel, sindromul "patriei asediate"- si racnetele care il insoteau permanent - si-au pierdut ratiunea de a exista, astfel ca batalia care a inceput in martie 1990, odata cu Proclamatia de la Timisoara, se incheie acum cu o importanta victorie. Nu avem cum sti daca viitorul parlament va fi bun sau nu. Stim de pe-acum ca vom mai avea parlamentari sovini (si PSD, si PD-L au recuperat tot ce-au putut de la PRM). Dar in Parlamentul Romaniei nu mai exista niciun partid extremist. De la alegerile din 1937, este pentru prima data dupa 71 de ani cand niciun asemenea partid, nici fascist, nici comunist, nu ne mai reprezinta: o victorie, oricat de tarzie, ramane totusi o victorie.

Zoe PETRE