Sorin ROSCA STANESCU 

Indiferent cum se formeaza o majoritate parlamentara si cat de consistenta va fi ea, e bine sa fim constienti ca primul Gu�vern va fi de sacrificiu. Din mai multe motive, asupra carora voi insista. Si de sacrificiu fiind, inseamna ca sunt toate sansele ca, dupa un an, primul-ministru sa fie schimbat ori, in cel mai bun caz, sa avem o remaniere semnificativa de genul celei care a condus la alcatuirea Cabinetului Tariceanu 2. In fine, toata lumea recunoaste un adevar care ne circula deja ca un strigoi prin buzunare. Romania se afla in criza. Si este doar inceputul. Efectele ei profunde vor fi resimtite in 2009 si, poate, si in 2010. Stim ca a inceput, stim cand a inceput dar nu prea stim cand se sfarseste. In aceste conditii, viitorul Guvern are de infruntat urgia caderii economice, a blocajelor, a somajului si, poate, a unor grave convulsii sociale. Se aud unele voci care afirma - e adevarat, nu in mod public - faptul ca romanii sunt invatati sa rabde. Si ca dupa ce au rabdat atatia ani de comunism, vor trece prin noua criza fara a iesi in strada. Fara a se revolta. E fals. Sub comunism nu aveau cum sa faca acest lucru. Le era teama. Si aveau si de ce. Dar ce-i impiedica acum sa faca demonstratii si greve poate chiar cu caracter general? Ce-i impiedica pe romani sa se adune, din disperare, in jurul unei extreme care s-ar putea forma? Si care, istoric, aduna intotdeauna electorat in vremuri de criza. Si, in orice caz, nimic nu-i va impiedica sa sanctioneze prin vot puterea, punand pe seama ei - chiar si in situatia in care nu va merita acest lucru - efectele romanesti ale crizei globale. Si va avea prilejul pentru ca, o clipa sa nu uitam, anul 2009 va fi un an electoral. Atunci cand vorbim despre for�marea unui nou Guvern, cand facem calcule si speculatii, noi cei de pe tusa si cand alesii neamului fac mai mult decat atat, negociaza, nu trebuie sa ignoram ca in algoritm trebuie introdus, si chiar cu litere de foc, efectul prezidentialelor. Ce stim cu certitudine din aceasta perspectiva? Ca singurul partid care si-a identificat un candidat prezidential este PD-L. In persoana lui Traian Basescu. Celelalte doua mari formatiuni, PSD si PNL, nu au in acest moment un candidat. Nici cunoscut si nici macar necunoscut marelui public. La social-democrati, este adevarat, exista un Adrian Nastase, care si-a exprimat disponibilitatea de a intra in competitia pentru sefia statului. Desi imaginea sa a fost destul de temeinic si abil sifonata, printr-o veritabila dosariada penala si desi are dusmani in propriul partid, Nastase dispune de un potential redutabil. S-a vazut chiar in alegerile pe care le-a pierdut la mustata in 2004. S-a mai vazut acum, cand a castigat detasat alegerile parlamentare. Se mai vede in interiorul PSD, unde autoritatea sa creste pe zi ce trece. Dar statutul sau de candidat ramane incert. Pana cand nu va fi confirmat de un congres al partidului. Sau macar de o conferinta nationala. Iar pana atunci, ramane de vazut ce va face Mircea Geoana. Daca nu va ajunge prim-ministru? Oare presedintele PSD nu va dori sa-si incerce sansele pentru un mandat prezidential destul de tentant, daca ne gandim ca una dintre semnificatiile modului in care au votat romanii este ca 67 la suta dintre ei sunt anti-Basescu? Fiindca au refuzat partidul sau? La liberali se vorbea insistent despre o singura persoana. Crin Antonescu. Dar el a suferit un afront electoral. Si, in aceste conditii, va mai candida? Iar daca Tariceanu nu va ajunge prim-ministru, nu cumva si el va dori sa se bata cu Basescu? Tot fiindca Basescu, in ciuda aparentelor, va fi o prada usoara? Daca ne-am referit insistent la prezidentiale, am facut-o pentru a intari afirmatia din titlu. Viitorul Guvern va fi de sacrificiu pentru ca, probabil, nu va avea premier PD-L. Si, ca atare, va fi transformat de Basescu in sac de box. E singura lui cale de a-si maximaliza sansa pentru un nou mandat prezidential. Oare din acest motiv, de doua zile, nu mai insista nimeni pentru functia de premier?