Sorin ROSCA STANESCU 

Cine va fi? Basescu sau Tariceanu? Primul, in calitate de sef de stat, se poate juca cu desemnarile de candidati pentru functia de prim-ministru, poate exercita un santaj politic asupra partidelor, amenintand cu anticipatele si, in consecinta, are sub aspect constitutional initiativa de partea lui. Cel de-al doilea, liderul liberal, fostul aliat al lui Traian Basescu, conduce in acest moment partidul de decizia caruia depinde, pana la urma, culoarea politica a viitorului Guvern. In functie de decizia PNL, viitorul Executiv va fi PNL-PSD sau PNL-PD-L sau PD-L-PSD sau minoritar cu sustinere parlamentara. Cine este, prin urmare, marele licurici? Si care va fi formula? Astazi ma voi lansa in prima tentativa de raspuns. Iar analiza, pentru moment, va fi din perspectiva exclusiv liberala. Asadar, care este interesul liberalilor? In oricare dintre cele doua aliante ar intra, risca sa fie canibalizati de partidul mai mare. Singura solutie pentru a nu fi, in cele din urma, dizolvati, este ca liberalii sa faca exact ceea ce au facut. Sa pretinda ferm, in oricare dintre combinatiile politice, atat functia de prim-ministru, cat si includerea in programele de guvernare a unor proiecte lansate si sustinute de actualul Guvern. Altfel, pentru PNL nu mai ramane decat sansa de a trece in opozitie, fortand o alianta PSD-PD-L, adica crearea noului FSN. Pe de alta parte, chiar si asa, admitand ca unul dintre cele doua partide mari accepta sa cedeze liberalilor functia de premier, PNL tot trebuie dupa un an, doi sa se desprinda, trecand in opozitie. Pentru ca altfel ar lasa singurul culoar castigator pentru 2012 pe mana unui alt partid. Daca se aliaza cu PSD, pentru liberali exista sansa desemnarii unui candidat la prezidentiale in stare sa-l invinga pe cel mai temut adversar al partidului, care se numeste Traian Basescu. Daca, dimpotriva, se aliaza cu PD-L, va fi extrem de dificil, daca nu chiar imposibil, sa sustina o alta candidatura decat cea a lui Basescu. Si nu stiu daca liberalii isi doresc acest lucru. Din aceasta perspectiva, chiar mai ciudat este efectul unei aliante PSD-PNL. Aceasta ar insemna, practic, abandonarea proiectului PSD de a lansa un candidat propriu la prezidentiale. Daca PNL alege o alianta cu PSD, are avantajul unei mai mari compatibilitati la nivel national si local, pentru ca cele doua partide au mai degraba un trecut recent de buna vecinatate, decat de rea vecinatate. Ramanerea lui Tariceanu ca premier ar garanta o continuitate in actul de guvernare. Incompatibilitatile ar fi totusi de natura ideologica, situatie de care Traian Basescu ar profita din plin, punand efectele crizei pe seama "ticaloasei coalitii". Iar criza ar putea afecta, anul viitor, cel putin pe termen scurt, in mod grav imaginea premierului liberal. Dar aceasta situatie ramane neschimbata si in cazul unei aliante cu democratii. In fine, daca liberalii aleg opozitia, atunci in anul de criza vor putea explica la nesfarsit opiniei publice ca, atata timp cat ei au condus, economia a duduit, iar cand conduc ceilalti e dezastru. Evident, PSD-PD-L ar pune efectele crizei pe seama unor costuri generate de guvernarea liberala. Tot daca raman in opozitie, liberalii se expun inevitabil la inca doua consecinte: anchete si arestari operate in forta impotriva unor lideri liberali ori a unor reprezentanti ai clientelei acestora; tradari in interiorul partidului, la nivel local si central, pentru ca unii liberali nu vor renunta la cascaval. Intrebarea este daca, pe termen mediu si lung, ei vor avea sau nu de castigat stand in opozitie. Raspunsul la aceasta intrebare, in primul rand si in al doilea rand la celelalte intrebari lansate in aceasta analiza, ne poate ajuta sa anticipam ce vor alege pana la urma liberalii si, in functie de asta, sa stim cine va fi marele licurici al meciului politic desfasurat pana la sfarsitul acestui an.