Biblia aminteste de zidurile cetatii Ierihon care s-au prabusit sub impactul sonor al trompetelor iudee. Documente latine relateaza despre trambitasii si tobosarii domnitorilor romani Mircea cel Batran si Stefan cel Mare care insufleteau bataliile contra turcilor. Nicolae Balcescu, in lucrarea "Istoria romanilor sub Mihai-Voda Viteazul"descrie intrarea triumfala a Unificatorului pe poarta Sfantul Gheorghe a Cetatii Alba Iulia in acordurile unor "cantece nationale". Un istoric avizat al subiectului, Emanuel Badescu, cercetator la Biblioteca Academiei Romane, a scotocit in arhive descoperind cele mai vechi imnuri romanesti. In cartea "Imnurile nationale la Romani" el relateaza aparitia imnurilor (si nu numai la romani), motivatia lor istorica, realitatile si legendele. Vreme de cateva secole, la ceremonii, orchestrele, numite "meterhanele", cantau muzici solemne otomane, dar e greu de crezut ca ritmurile romanesti, autohtone, nu se faceau auzite. De altfel, Nicolae Balcescu vorbeste de "cantecele nationale" care s-au facut auzite la intrarea lui Mihai Viteazul in Alba Iulia: "In urma acestei orchestre, scrie Balcescu, "venea Mihai, calare pe un maret cal alb. Opt paji, investiti cu mare eleganta, incon�jurau calul Domnului. O ceata de 10 lautari urmau indata dupa Domn cantand cantece nationale". Mai tarziu, Tudor Vladimirescu isi indemna la lupta oastea cu "muzici militare". De atunci dateaza "Marsul lui Tudor" cu aluzii unioniste: "Cine trece Oltul mare/Ce viteaz razbunator,/Cine umple de teroare/Zbirii bietului popor?/Este Tudor, e osteanul/Ce spaimanta pe pagani/Este Tudor, e olteanul,/Este Tudor, Domn Roman". Ceva mai tarziu, in 1848, framantarile revolutionare nationale au nascut marsul "In numele Guvernului", "Marsul Revolu�tionar" al lui Ioan Catina si "Desteapta-te, Romane" al lui Andrei Muresanu. Ion Heliade Radulescu descrie tristul eveniment al inmormantarii bucurestenilor impuscati de armata in ziua de 19 iunie 1848, represiune la focurile de revolver trase de impetuoasa Ana Ipatescu. Probabil ca era un mars funebru. Versurile lui Ioan Catina au ramas in istoria pasoptismului si cantecul, uneori, se mai canta si astazi: "Haideti frati intr-o iubire,/Tara noastra e-in pieire:/Aste ziduri si palate/Unde zac mii de pacate,/Haideti a le darama./N-auziti in piata larma?/Dati navala-n maini cu arma;/Ca soldatul ne impunge;/Baioneta ne impunge/Dati, de-o vrea si el sa dea.../Hai, Romane, de vorbeste,/Singur legi tie-ti croieste,/Voi, ciocoi, sa stati afara,/Tu, Muscal, sa iesi din tara,/Ca poporul astfel vrea./Toba-n piata sa rasune/Tot Romanul sa se-adune:/Ori pe viata si pe moarte!/Dulce-i pentru libertate/Un mormant a castiga". Dar cea mai populara dintre creatiile muzicale pasoptiste ramane imnul "Un rasunet" compus de tanarul poet brasovean Andrei Muresanu. Astazi cantecul lui Muresanu e cunoscut sub numele "Desteapta-te, Romane", si sta la baza imnului national al Romaniei: "Desteapta-te, Romane, din somnul cel de moarte,/In care te-adancira barbarii de tirani,/Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,/La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani./Acum ori niciodata sa dam dovezi in lume/Ca-n aste maini mai curge un sange de roman/Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume/Triumfator in lupte, un nume de Traian.../Priviti marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,/Romana natiune, ai vostri stranepoti,/Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,/"Viata-n libertate ori moarte" striga toti./Pre voi va nimicira a pizmei rautate/Si oarba neunire la Milcov si Carpati,/Dar noi, patrunsi la suflet de sfanta libertate,/Juram ca vom da mana, sa fim pururi frati.../Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata,/Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri./Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata/Prin intriga si sila, viclene uneltiri./Preoti, cu crucea-n frunte caci oastea e crestina,/Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant./Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,/Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant." "Hai sa dam mana cu mana" Sfanta Unire la care chema Andrei Muresanu nu va intarzia, si poezia se va asocia cu muzica pentru a da nastere faimoasei "Hore a Unirii", compusa de Alexandru Flechtenmacher, pe versuri de Vasile Alecsandri: "Hai sa dam mana cu mana/Cei cu inima romana,/Sa-nvartim hora fratiei/Pe pamantul Romaniei./ Iarba rea din holde piara!/Piara dusmania-n tara!/Intre noi sa nu mai fie/Decat flori si omenie!/ Mai muntene, mai vecine,/Vina sa te prinzi cu mine/Si la viata cu unire/Si la moarte cu-nfratire!/ Unde-i unull, nu-i putere,/La nevoi si la durere,/Unde-s doi puterea creste/Si dusmanul nu sporeste!/Amandoi suntem de-o mama,/De-o faptura si de-o sama,/Ca doi brazi intr-o tulpina,/Ca doi ochi intr-o lumina./ Amandoi avem un nume,/Amandoi o soarte-n lume./Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,/In noi doi un suflet bate!/ Vin la Milcov cu grabire/Sa-l secam dintr-o sorbire,/Ca sa treaca drumul mare/Peste-a noastre vechi hotare/ Si-o sa vada sfantul soare/Intr-o zi de sarbatoare/Hora noastra cea frateasca/Pe campia romaneasca". "Hora Unirii"va deveni un soi de imn national al Unirii Principatelor Romane sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Romania moderna sub regii Carol I si Ferdinand a cunoscut nume�roase marsuri si imnuri care au fost mult cantate; intre ele amintim "Cantecul Tricolorului" si "Pe-al nostru steag e scris unire" de Ciprian Porumbescu, "Treceti batalioane Carpatii", "Pui de lei", chiar si imnul legionar "Sfanta tinerete legionara". "Traiasca Regele, in pace si onor" Dar cel mai longeviv a fost imnul regal "Traiasca Regele". Versurile au fost scrise de marele poet Vasile Alecsandri iar muzica de maiorul Eduard Hubsch, seful muzicilor militare regale si dirijor al Societatii Filarmonice romanesti: "Traiasca Regele/In pace si onor,/De tara iubitor/Si-aparator de tara./Fie Domn glorios,/Fie peste noi,/Fie-n veci norocos/In razboi./O, Doamne sfinte,/Ceresc Parinte,/Sustine cu-a ta mana/Coroana Romana!/ Traiasca Patria/Cat soarele pe cer,/Rai vesel pamantesc,/Cu mare, falnic nume./ Fie-n veci el ferit/De nevoi,/Fie-n veci locuit de eroi, eroi./ O, Doamne sfinte, Ceresc parinte,/Intinde a Ta mana/Pe Tara Romana". Hubsch care obisnuia sa umble doar in haine militare a fost un compozitor talentat, armata romana ii datoreaza multe marsuri si cantece de imbarbatare. Se povesteste ca seful Armatei Romane I l-a invitat pe seful fanfarei regale sa viziteze frontul, Hubsch i-a raspuns diplomatic: "Am onoarea sa va raportez ca glontul care v-ar ucide pe d-voastra, va aduce glorie si o ingropaciune de demnitar, dar daca ma gaseste pe mine, moare muzica ostirii". Dupa instaurarea comu�nis�mului, romanii au fost siliti sa cante imnuri miciurinizate, mai intai cel incropit de scriitorul Aurel Baranga si compozitorul Matei Socor, ambii membrii ai C.C. al Partidului Comunist, care incepea astfel: "Zdrobite catuse in urma raman,/In frunte-i mereu muncitorul,/Prin lupte si jertfe o treapta urcam/Stapan pe destin e poporul..." Versuri primitive care i-au displacut carmaciului Gheorghiu-Dej. A fost ales un nou tandem de poeti, Dan Desliu si Eugen Frunza, care au compus "Te slavim Romani", care era ceva mai jalnic decat imnul lui Baranga: "Infratit fi-va vesnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator. /Leninismul ni-e far si tarie si avant,/Noi urmam cu credinta Partidul ne-n�frant,/Faurim socialismul pe al tarii pamant..." "Trei culori cunosc pe lume..." In octombrie 1977, Nicolae Ceausescu intr-un moment de inspiratie patriotica a decis ca a venit timpul sa se renunte la imnul cu accente moscovite si s-a apucat personal sa corecteze faimosul cantec "Trei culori cunosc pe lume" al lui Ciprian Porumbescu, impunandu-l ca imn national. Dupa caderea comunismului, imnul tarii a redevenit vechiul cantec national al lui Andrei Muresanu "Desteapta-te, Romane", usor adaptat, cantecul denumit de Nicolae Balcescu "marseieza romanilor"

Tesu SOLOMOVICI