FiindcA tot veni vorba de 1992, noi, cei care am avut privilegiul de a trai anii de violenta gestatie a democratiei noastre cat se poate de originale, ne intrebam daca din memoria dlui Stolojan sau de-a dreptul din cea a dlui Basescu a tasnit ca Atena in arme din crestetul lui Zeus, reeditarea unui tertip electoral din acele vremuri. Atunci, pe durata celor doua luni de campanie electorala, august si septembrie, postasii care aduceau pensiile acasa le sopteau confidential bietilor batrani, si asa nauciti de toate rasturnarile din jur, sa se bucure cat mai pot de pensioara lor, ca risca sa fie ultima: daca vine CDR la putere, gata, s-a ispravit, nu se mai dau pensii deloc. Acum, dl. Basescu, de la inaltimea pozitiei sale de sef al statului, anunta raspicat la televizor prabusirea fondurilor de pensii. Stiu ca, in Romania, zvonul si soapta sunt adesea mai credibile decat orice stire oficiala, dar, cand stirea e mai mult decat rea, si cand vine tocmai de la capul statului, categoria cea mai vulnerabila a cetatenilor - batranii - risca sa o perceapa ca pe un cutremur devastator. Si In 1992, ca Si acum, ceea ce m-a socat cel mai mult nu a fost enormitatea minciunii electorale. La urma urmei, asemenea grave distorsii ale realitatii in scopul castigarii de voturi - sau, mai exact, menite sa-i faca pe adversari sa le piarda - am mai vazut. In turul II din 1996, dl. Iliescu, altfel marele campion al consensului si confruntarii pasnice de programe, facea literalmente spume la gura fluturand spectrul dezmembrarii Romaniei; in turul II din 2004, dl. Basescu denunta grav falsificarea alegerilor, ca in Ucraina, doar pentru a uita cu desavarsire de aceste acuzatii dupa castigarea turului II. Dl. Iliescu si-a domolit discursul dupa ce a pierdut alegerile, dar ne putem inchipui ca, daca le pierdea, dl. Basescu ar fi cerut si mai vehement repetarea scrutinului. Asta e doar o supoziTie fara dovezi factuale. In schimb, pentru agresarea psihica a batranilor exista dovezi pana si pe You Tube. Or, asa cum spuneam, nu atat enormitatea falsului ma conturba, cat lipsa totala de omenie, cinismul si cruzimea acestei smecherii electorale. Evident, consecintele iresponsabilelor declaratii prezidentiale risca sa fie grave, mai ales pe fondul vacarmului creat de descoperirea subita (si cam isterica) a faptului ca mai exista crize si in lumea larga, nu doar in Romania. Dar inspaimantarea batranilor - si asa inspaimantati de amurgul existential inexorabil - doar din ura fata de "partidele istorice" in genere sau, in speta, fata de guvernul liberal care a marit pensiile, mi se pare oribila. Sa lovesti in cei ce nu se pot apara - batranii sau copiii - este incalificabil. Copiii au parinti care le dau cel putin iluzia ca sunt aparati. Catre cine sa se indrepte un batran cuprins de teama ca va fi silit sa traiasca - sau sa moara - din mila altora, ca un caine? DimineaTa, cAnd se admirA barbierindu-se in oglinda de la baie, si dl. Stolojan, si dl. Basescu se considera probabil oameni cumsecade si suflete pline de compasiune. Asta nu-i impiedica sa adune capital politic pe seama celor mai profunde spaime ale semenilor lor. Macar dl. Stolojan se mai opreste din cand in cand, strafulgerat de cate un gand stiut doar de el. Dl. Basescu nici atat. Le dau ambilor o veste proastA. Oricat s-ar stradui, preferatul pensionarilor ramane tot cel mai zambitor si mai nemilos dintre presedintii nostri post-ceausisti. Si ce daca nu candideaza?

Zoe PETRE