Cu o zi inainte de abdicarea fortata a regelui Mihai I, un activist comunist scolit militareste, devenit peste noapte general al Armatei Romane si instalat in functia de ministru al Apararii Nationale, pe nume Emil Bodnaras, emite faimosul "Ordin de zi nr. 50" prin care toti militarii primeau o ratie efectiva de 3200 calorii (in loc de saraca ratie de 2300 de pana atunci). In plus se ordona distribuirea a "doua schimburi de mic echi�pament complet" (camasi, izmene, ciorapi, batiste etc), incaltaminte de buna calitate, ata, ace, nasturi, unsoare, crema, talpa. Era marita si ratia de sapun si, pentru prima data in armata romana, se distribuiau gratuit tutun, foita sau tigari, si doua carti postale, lunar. Mai figurau acolo, inca un numar de zaharicale intru indulcirea traiului de zi cu zi a militarului roman. Toate con�ditionate: se cerea ar�matei exe�cutarea ne�so�vaitoare a ordinelor si devotament fata de marea cauza a construirii democratiei noastre populare si a armatei, ca "aparatoare a drep�turilor poporului". Consilierii sovietici care ii dictasera lui Bodnaras textul Ordinului stiau ce fac, armata nu trebuia sa se opuna actului ce urma sa se intample a doua zi: alungarea Regelui Mihai I din tara. Do�cumentul acesta, aflat in Arhiva Serviciului Istoric al Armatei, mentioneaza ca, in mod perfid, Emil Bodnaras a incercat sa se asigure de devotamentul tuturor militarilor, cu o zi inainte de schimbarea conducatorului statului si abolirea monarhiei. Istoricii Gavriil Preda si Petre Opris, autorii cercetarii "Romania in organizatia Tratatului de la Varsovia", observa ca nici pana astazi, celebrul "Ordin de zi nr. 50", emis la 29 decembrie 1947, nu a fost abrogat. Efectele Or�dinului au fost resimtite atat in perioada regimului comunist, cat si dupa aceasta, fiind modificat periodic, in functie de resursele pe care armata le avea la dispozitie. Reorganizarea si politizarea armatei romane incepea cu acest Ordin care oferea mai multa mancare, mai multe dulciuri si mai multe izmene pentru mili�tari. Daca intr-adevar, dragostea trece prin stomac, gandea just tovarasul Bodnaras, sa ne asiguram de devotamentul ostasilor si ofiterilor, marindu-le ratia de calorii. Comunizarea armatei romane La inceputuri, in armata popu�lara, de educatie, cultura si propaganda s-au ocupat comunistii ilegalisti: Valter Roman, Dumitru Petrescu, Petre Borila, Mihail Florescu, Nicolae Ceausescu, Corneliu Manescu, Dumitru Petrescu si Ion Dinca. Niciunul dintre ei nu avea vreo pregatire militara, dar erau mari papagali ai textelor marxist-leniniste. Partidul Comunist a avut grija sa elimine elita militara ro�maneasca, care supravietuise celui de-al Doilea Razboi Mondial, si s-o inlocuiasca cu activisti aproape analfabeti. In 1949, pe langa Casa Centrala a Armatei functiona o Universitate serala de marxism-leninism avand cursanti ofiteri, iar la cele doua scoli superioare de indoctrinare (Scoala Superioara de Stiinte Sociale "A.A. Jdanov" si Scoala Superioara de Partid "Stefan Gheorghiu") au fost scoliti si cateva cadre ofiteresti. Ofiterul politic devenea atotputernic in unitatile militare si nimic nu misca in viata militara a tarii fara semnatura "loctiitorului politic" al comandantului. Co�munizarea armatei romane a fost realizata sub directa coordonare a consilierilor sovietici (trimisi de Directia Superioara Politica a Armatei Rosii). Dupa 30 august 1948, cand ia fiinta Directia Generala a Securitatii Poporului, ochiul securist va veghea si asupra segmentului militar al societatii romanesti. Asupra tuturor veghea amenintator ochiul suprem al lui Iosif Visarionovici Stalin, care era obsedat de a unifica toate armatele demo�cratiilor populare intr-un singur organism, mai usor de condus de la Moscova. La Consfatuirea re�prezentantilor tarilor de de�mocratie populara (Romania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria si Bulgaria) si ai Uniunii Sovietice din zilele de 9-12 ianuarie 1951, s-a hotarat uniformizarea or�ganizatorica, doctrinara si logistica a armatelor lagarului socialist. In plus, astazi se stie, Stalin permisese, chiar insistase, ca Romania sa-si reia productia in fabricile de armament inchise conform Tratatului de Pace de la Paris. Ca aceasta reprezenta o incalcare a Tratatului internatio�nal, nu-l preocupa pe dictatorul sovietic. Moartea consilierului rus Urmatorul pas al lui Stalin a fost transformarea "Comitetului de coordonare" al armatelor socialiste intr-o structura politico-militara ase�manatoare "Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord". Stalin nu a mai apucat sa asiste la semnarea "Tratatului de la Varsovia", care a avut loc la 14 mai 1955, doi ani dupa moartea dictatorului. Dar inca cu multi ani inainte de nasterea Tratatului de la Varsovia, consilierii sovietici impuneau legea in armata romana, ca in toate celelalte armate din tarile socialiste. Nu erau iubiti acesti rusi care taiau si spanzurau in armata romana. Implementarea lor in structurile militare romanesti a inceput imediat dupa 23 august 1944, si a devenit oficiala din ianuarie 1951. Primul consilier specialist militar sovietic, locotenent -colonelul Nicolai Nicolaevici Kovaliov era un bun aviator, dar ii placea grozav de mult votca. El ii instruia pe pilotii si mecanicii romani in pilotarea si intretinerea primelor avioane militare sovietice intrate in dotarea armatei romane (avionul-scoala IAK-11, avionul de asalt Il-10, avionul de vanatoare La-9, avioanele de bombardament Tupolev Tu-2 si Tu-6, MIG-15 si S-102). In ziua de 9 septembrie 1951, prea mare cantitate de votca ingurgitata i-a fost fatala lui Kovaliov. In cursul unui zbor de rutina, rusul Ko�valiov si capitanul roman Gheorghe Blendea s-au prabusit cu avionul MIG-15, langa aerodromul de la Ianca, judetul Braila. Conform Tratatului de Pace de la Paris, armata romana nu avea voie sa depa�seasca un efectiv de 125.000 de militari. Brusc, insa, in 1951, armata de uscat a crescut la 213.000, fortele aeriene de la 8000 la 20.000 de militari, iar marina militara de la 5000 la 17.000 de oameni. Stalin a dispus ca Romania sa fie inzestrata urgent, in cursul anului 1951, cu sase vedete torpiloare, doua sub�marine, si o divizie aeriana dotata cu 62 de avioane de bom�bardament Tu-6 si sase avioane de cercetare-bombardament Tu-6. Ce anume il determinase pe dictatorul de la Kremlin sa ordone cresterea considerabila a capa�citatilor militare de aparare si ofensive ale armatelor Tratatului de la Varsovia? Desigur, infiintarea Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) si incertitudinea finalului Razboiului din Coreea. In plus, pe masa de lucru a lui Stalin se aflau rapoartele diplo�matului englez Donald Maclean, spion sovietic. Un spion englez in slujba Kremlinului Diplomatul englez Donald Maclean spiona pentru Uniunea Sovietica de multa vreme. La inceputul anilor '50 el a transmis Moscovei informatii pretioase: discutiile presedintelui american Harry Truman cu premierul englez Clement Atlee privind reinarmarea Germaniei Occidentale. Era vorba si de crearea unei armate paneu�ropene cu participarea Angliei, Frantei, Germaniei Occidentale si Italiei. Spectrul unei Germanii inarmate au grabit deciziile lui Stalin de infiintare a Tratatului de la Varsovia, si implicit de inarmare imediata a Romaniei, Poloniei, Cehoslovaciei, Ungariei si Bulgariei. Cheltuielile pentru inarmarea Romaniei au crescut considerabil, si politica represiva interna, pe masura. Otrava "Razboiului rece" infesta intreaga planeta. Diplomatia lui Stalin nu reusise sa blocheze intrarea Republicii Federale Germane in NATO, asa ca la reuniunea comunista din zilele 11-14 mai 1955, va fi semnat Tratatul de la Varsovia. Dupa ce a semnat infeudarea armatei romane la cheremul Kremlinului, Gheorghiu-Dej a avut siretenia de a cere ceva in schimb: el l-a trimis pe acelasi Emil Bodnaras sa-l convinga pe liderul sovietic Nichita Hrusciov, sa-si retraga trupele sovietice din Romania. Hrusciov reactioneaza la inceput nervos, apoi admite.

Tesu SOLOMOVICI