Lenin a zis, dati-mi voie sa stiu cel mai bine ce gandea Marx despre interesul national. Hitler : dati-mi voie sa cred ca am motive sa cunosc cel mai bine interesele poporului german. Basescu zice, dati-mi voie, avand in vedere experienta mea politica si de ministru vreme de peste un deceniu, sa cunosc bine care este interesul public in Romania. Si toti trei au dreptate. Lenin cunostea la perfectie profetia politica a lui Marx. Hitler intuia cu acuitatea nebunului superioritatea preciziei germane. Basescu a luat cunostinta cu incantare, cocotat pe calcanul prezidential, de interesul public al tarii de sub el. Niciunul nu greseste. Si toti trei sunt incredintati ca vorbind nu mint. Cu o mutare de prestidigitatori geniali, imperceptibila chiar si pentru telespectatorii de azi, inlocuiesc pe tipsia aprodului veritabilul cu un fals: cu interesul lor. Aprodul aduce tipsia in fata publicului care aplauda convins ca o face ca un cunoscator al artei spectacolului. Ca aplauda niste spuse adevarate. Spectacolul continua autorizat pe scena mare a vietii. In zadar vin apoi popoarele sa protesteze. Masluitorii au legitimitatea aplauzelor. Cei care au aplaudat inceputurile nu mai aplauda toti. Nici daca ar vrea n-ar mai putea s-o faca de sub valul inconstientei telurice care-i acopera. Din jilturile inalte, doar intelectualii subtiri dau din picioare. Cu mainile de scaun striga, dati-ne voie sa stim ca presedintele are dreptate. Noi nu ne tinem cu mainile de rangurile primite pentru bani si putere. O facem din patriotism, sa slujim tara si interesul public. Luni searA, Traian Basescu s-a erijat in detinatorul interesului public. Tot ceea ce intreprinde este in binele si sub egida interesului public. Emil Hurezeanu, unul dintre ziaristii prezenti, a avut prezenta de spirit sa-i replice presedintelui intrebandu-l: cine defineste interesul public, domnule presedinte? detineti monopolul definirii lui? Decenta, discretia l-au impiedicat sa ridice mai mult pulpana halatului prezidential. Raspunsul a fost hahaitul binecunsocut. Un galgait de bucurie si viclenie: dati-mi voie sa stiu cel mai bine... Cum sA-l contrazici? Stie. Si fiindca si noi stim ca stie, nu mai suntem atenti la ce pune in loc pe tipsie: ce stie sau ce vrea el sa fie interesul public. Cand aflam, mai totdeauna se intampla prea tarziu.

Nicolae Cristache - cristas@clicknet.ro