La 19 noiembrie a.c., George Emil Palade, primul roman care a primit premiul Nobel, ar fi implinit 96 de ani. A murit cu cateva saptamani mai inainte, la San Diego, unde traia de multi ani. I-ar fi rugat pe prietenii sai, inainte de a se sfarsi, sa nu-i organizeze ceremonii funerare. Voia sa iasa din viata, daca se poate, pe nestiute. A acceptat in cele din urma ideea ca prietenii si elevii sai sa discute, candva, despre opera si cariera lui intelectuala nu in stilul unui bocet solemn, ci in modul unei analize corecte. E ceea ce a facut, zilele trecute, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta in colaborare cu Institutul de Biologie si Patologie Celulara "N. Simionescu" al Academiei Romane. Palade a fost presedintele de onoare al Fundatiei noastre si tot el a sprijinit ideea elevilor sai, Nicolae si Maya Simionescu, cu care a lucrat timp de aproape 15 ani, sa creeze un institut de biologie celulara la Bucuresti. A vizitat in mai multe randuri Romania si, dupa 1994, a acceptat sa fie un fel de consultant stiintific al Academiei Romane. Vorbea, spun cei care l-au cunoscut indeaproape, o limba romana fermecatoare, cu usor accent moldovenesc. Se nascuse la Iasi si copilarise la Buzau. A avut profesori buni si, la 80 de ani, ii lauda pentru stiinta si iubirea lor pentru cultura. Crede de altfel ca nu poti fi un bun om de stiinta fara a fi, in genere, un om de cultura. "Sa integram stiinta in umanistica" - spune el intr-o imprejurare oarecare. Citea, la batranete, carti de istorie si asculta muzica. Preferinta lui era Bach. Se spune ca asculta un concert cu partitura in fata. Acest detaliu spune mult despre profunditatea omului de cultura. Acad. Maya Simionescu, Acad. Virgiliu Constantinescu, Acad. Dan Haulica, Acad. C-tin Popa, Prof. Florian Popa, cercetatorii Anca Sima si Anca Gafencu si prof. Radu Iftimovici au completat portretul moral si intelectual al acestui savant (iata un cuvant care i se potriveste) care, de la 9 dimineata pana la 11 seara, lucra in laborator, iar in timpul liber asculta concertele brandenburgice. Era, aflu, un om tacut, cultiva prudenta in relatiile sociale, stia ce vrea si facea ceea ce considera a fi esential. Recunoaste onest ca a avut in Romania profesori eminenti (Rainer si Gr. T. Popa) si ca de la ei a invatat lucrurile fundamentale in aceasta aventura (stiinta formelor vii) pe care el o numeste "incursiune in necunoscut". A practicat intai, cand era tanar, medicina propriu-zisa. L-a ingrijit, intre altii, pe Arghezi si la senectute povesteste cu umor cum a reusit sa-l dezvete pe marele poet de cocaina (devenise, din cauza unei suferinte atroce - dependent de acest drog). A reusit. Arghezi a scris apoi o piesa de teatru ("Seringa") in care ironizeaza pe medicii care n-au stiut sa-i ghiceasca de la inceput boala de care suferea. Palade a parasit medicina curenta pentru biologie si a parasit, apoi, si tara, ca multi din generatia lui. Din aceasta istorie complicata a iesit, iata, un om de stiinta care a descoperit ca, daca vrei sa cunosti modul in care functioneaza viata, trebuie sa cercetezi laboratoarele minuscule ale celulei. Mi-a placut ce-a spus despre acest fapt unul dintre vorbitori (Maya Simionescu): inainte de Palade, celula era vazuta ca o cutie neagra; el a dovedit ca aceasta cutie neagra reprezinta un univers complex, de-o extraordinara varietate, un mecanism care functioneaza ca un ceasornic elvetian. Cand functioneaza caci daca se imbol�naveste, omul isi pierde echilibrul... Palade a demonstrat ca trebuie pornit de aici si ca stiinta viitorului va fi stiinta celulei... MA gAndeam, ascultand pe cei care se pricep mai bine decat mine la misterele nanobiologiei, ca romanul George Emil Palade poate fi un model pentru tinerele generatii de romani care, citind si auzind toata ziua ca romanii sunt prin definitie neseriosi si ca in tara lui Mitica nu mai este nimic de facut, resping aprioric ideea de model intelectual. Ii inteleg, dar nu-i aprob. Inteleg ca televiziunea si gazetele le ofera cu precadere (ca sa nu spun in totalitate) modele negative (un oximoron care a intrat in limbajul curent!), exemple ilustre de impostura. Cand nu este impostura galagioasa sau sumbra, amenintatoare, apocaliptica este esecul. Auzim mereu istorii despre esecurile spiritului mioritic. De aceea, probabil, dam noi, romanii, mari poeti: ca sa aiba cine jeli in versuri esecurile noastre. Palade reprezinta o istorie de succes. Nu in afaceri, ci intr-o stiinta a celulei, ceea ce ar putea fi tradus printr-o stiinta a varfului de ac. In universitatile din Anglia se cerceta in evul mediu, la disciplina metafizicii, cati ingeri pot incapea intr-un varf de ac. O cercetare onirica. Iata ca, dupa cateva secole, apare o stiinta halucinant de exacta care cerceteaza un univers mai mic decat varful de ac. Romanul George Emil Palade l-a examinat cu atentie cateva decenii de-a randul si a descoperit ca miracolul fiintei vii se gaseste aici. Nu toti cei care vor merge pe urmele sale vor primi premiul Nobel, dar ei, toti, cei care vor accepta modelul sau intelectual vor putea merge in calea adevarului. Palade sau altcineva, nu mai stiu bine, a vorbit de seductia adevarului. Ce sintagmA frumoasa!

Eugen SIMION