Pe 7 februarie 1918 Departamentul pentru Informatii Politice din cadrul Ministerului de Externe de la Londra prezenta o ampla analiza cu privire la conflictul dintre Romania si bolsevicii care luasera de curand puterea la Moscova. Prezentam in randuril ce urmeaza acest raport care prezinta situatia din Romania si Basarabia din punctul de vedere al ofiterilor de informatii britanice: "Conflictul inevitabil dintre Romania si guvernul bolsevic de la Petrograd, prezis in ultimul raport, a culminat acum cu o declaratie de razboi a bolsevicilor la adresa Romaniei. In aceasta declaratie, dl. Trotki, rezumand cazul sau impotriva Romaniei "oligarhice", spune ca "in forma sa criminala si lipsita de onestitate, ea formeaza o gasca cum nu mai poate fi intalnita pe fata planetei, fiind departe de puritatea unei virgine. Distrugerea acestei gasti este o chestiune de onoare pentru democratia Europei". Cele doua cai concrete de atac propuse de guvernul bolsevic impotriva autoritatilor romane sunt (1) actiunile autoritatilor romane referitoare la trupele rusesti din Romania si (2) implicarea si piedicile premeditate puse de romani in calea afacerilor Rusiei, in special invazia Basarabiei, asocierea cu Rada ucraineana si alte miscari anti-bolsevice din Rusia. Ar fi bine ca cele doua sa fie analizate separat.

		"In primele confruntari din Romania dintre romani si bolsevici, aceste grupari s-au dovedit a fi prost organizate din punct de vedere militar, s-au aratat dispuse sa se predea de bunavoie, iar din perspectiva romanilor, reprezinta o garantie a unei finalizari rapide si de succes a crizei."

In ultimul Raport, hotararea autoritatilor romane de a dezarma si inlatura din tara asemenea trupe rusesti, pe care le considera periculoase, s-a afirmat ca aceste actiuni vor duce la o serie de complicatii intre Romania si Rusia. Acest lucru s-a intamplat in multe cazuri. Trupele epuizate de pe urma razboiului au abandonat de bunavoie armele, in schimbul unui transport gratuit inapoi in Rusia. In alte cazuri au aparut probleme: Armata a 9-a si-a anuntat intentia de a inainta cu tot arsenalul de razboi spre Iasi; trupele Armatei a 6-a i-au atacat pe romani la Falticeni, iar fortele siberiene de la Galati au inceput sa bombardeze orasul. Una din principalele acuzatii ale lui Trotki impotriva Guvernului Romaniei este aceea ca acesta a facut deosebiri intre trupele bolsevice si cele non-bolsevice din Romania. Probabil ca aceasta acuzatie este justificata, desi raspunsul romanilor va fi acela ca ei se afla in relatii bune cu elementele non-bolsevice pentru ca acestia au fost dispusi sa ii ajute la apararea tarii, purtandu-se corespunzator cu populatia civila. Referitor la fortele bolsevice si alte grupari rusesti de pe frontul romanesc este foarte dificil sa furnizam informatii precise. In cadrul alegerilor pentru Adunarea Constituanta din noiembrie, soldatii rusi de pe frontul roman au promovat 12 deputati sociali revolutionari, 3 bolsevici si 4 ucraineni. Se poate ca intre timp proportia s-a schimbat si este foarte probabil ca numarul bolsevicilor sa fi crescut considerabil. Calculele romanilor estimeaza numarul lor la 200.000, dar este probabil ca ei sa fie mult mai multi. Cu toate acestea, nu exista motive sa credem ca armata romana nu poate face fata acestor elemente refractare, daca ele sunt capabile sa actioneze fara o interventie din exterior. In primele confruntari din Romania dintre romani si bolsevici, aceste grupari s-au dovedit a fi prost organizate din punct de vedere militar, s-au aratat dispuse sa se predea de bunavoie, iar din perspectiva romanilor, reprezinta o garantie a unei finalizari rapide si de succes a crizei. Cu toate acestea, capacitatea Romaniei de a rezista la o ofensiva generala a bolsevicilor din Rusia si la o posibila reluare a campaniei austro-germane este o alta problema si trebuie discutata ulterior. "Implicarea" romaneasca in Rusia A doua acuzatie adusa de Trotki la adresa Romaniei este aceea ca romanii s-au aliat cu elemente care lucreaza chiar impotriva Revolutiei Rusesti din Rusia. El face aluzie la intelegerea dintre Guvernul roman si Rada din Ucraina, precum si la actiunea romanilor in Basarabia. In privinta primului punct, este adevarat ca romanii au lucrat cu Rada prin intermediul generalului Serbacev, care, pana zilele trecute, era recunoscut chiar si de guvernul bolsevic ca fiind comandantul-sef al frontului romanesc. Este greu de spus in ce baza, chiar si bolsevicii, s-ar fi asteptat ca romanii sa faca altceva decat sa coopereze cu generalul care se afla, chiar si formal, la comanda trupelor rusesti din Romania. Autoritatile militare romane si-au modelat in mod obligatoriu actiunile dupa cele ale generalului Serbacev. De exemplu, pe 8 decembrie, ei au luat parte la armistitiul general incheiat cu germanii, desi au subliniat faptul ca la acea data acest armistitiu nu avea nicio relevanta politica pentru ei si ca nu sunt in masura sa participe la negocieri de pace, ce ar putea compromite Guvernul roman in ochii Aliatilor. Armistitiul a fost prelungit pana pe 14 ianuarie, acum fiind extins pana pe 14 februarie. Prin intermediul generalului Serbacev romanii au tinut legatura cu Rada ucraineana. Probabil ca ei sunt vinovati de faptul ca au judecat gresit situatia politica si nu s-au bazat pe fapte concrete in privinta puterii Radei in Ucraina, si in acelasi timp, nu au tinut cont de capacitatea Ucrainei de a mai continua razboiul impotriva Puterilor Centrale. Totusi, ei nu pot fi criticati pentru o asemenea judecata gresita (daca se dovedeste gresita), din moment ce Puterile Centrale, si in special francezii, au sau au avut aceleasi pareri. Rada se bazeaza inca pe sprijinul armatei romane; probabil ca ar tre�bui sa fie reticenta in a accepta invitatiile Radei de a avansa in teritoriul rusesc, exceptie facand momentul in care avansarea este dictata de nevoia urgenta de aprovizionare cu mancare a depozitelor romanesti din Ucraina, in general, si regiunea Odessa in particular. Decizia in privinta directiei ce va fi urmata trebuie sa depinda de rezultatul operatiunilor militare indreptate impotriva bolsevicilor. Situatia din Basarabia

		"In ultimul Raport, hotararea autoritatilor romane de a dezarma si inlatura din tara asemenea trupe rusesti, pe care le considera periculoase, s-a afirmat ca aceste actiuni vor duce la o serie de complicatii intre Romania si Rusia. Acest lucru s-a intamplat in multe cazuri. Trupele epuizate de pe urma razboiului au abandonat de bunavoie armele, in schimbul unui transport gratuit inapoi in Rusia."

O problema mult mai urgenta este interventia militara a romanilor in Basarabia. In Rapoartele precedente a fost acordata o importanta sporita cresterii Miscarii Nationale Basarabene. In timpul lunii noiembrie aceasta miscare si-a concentrat eforturile pentru formarea unui guvern provizoriu numit Sfatul Tarii, alcatuit din 150 de delegati din zone reprezentative ale ale tarii. Bolsevicii critica acest grup, considerandu-l a fi o Adunare Burgheza care nu reflecta dorintele taranilor si ale clasei proletare, atitudinea lor fata de grupare fiind practic identica cu cea fata de Rada ucraineana. Pe hartie cel putin, Sfatul este unul democratic; majoritatea delegatilor sunt fie reprezentanti ai soldatilor, fie reprezentanti ai taranilor. De exemplu, soldatii moldoveni din Basarbia au 36 de delegati; alte unitati militare risipite in zona au 8; Consiliul Taranesc si-a ales 31. Celelalte nationalitati din Basarabia sunt reprezentate in mod adecvat: ucrainenii 15, evreii 13, germanii 2, bulgarii si gagauzii (tatari crestinizati) 5, polonezii, grecii si armenii, fiecare cate unul; restul sunt reprezentanti ai diferitelor Zemstve si societati nationale din provincie. Totusi, Partidul Social Democrat si Partidul Social Revolutionar au cate un delegat, acesta fiind probabil motivul pentru care bolsevicii au atacat Sfatul, considerandu-l un grup antirevolutionar. Ei refuza sa recunoasca un asemenea Sfat si vor negocia doar cu un guvern sustinut de o Adunare Constituanta, ce se doreste a fi aleasa de sovieticii bolsevici. Pe 15 decembrie Sfatul a declarat ca el reprezinta "Republica Moldova", avand libertate de actiune pana in momentul formarii unei Republici Federale Ruse. Pe hartie, programul lui este unul foarte avansat. Acesta urmareste realizarea unui vot universal, egal si proportional; transferul pamantului catre tarani, fara a fi oferite compensatii marilor proprietari; egalitatea tuturor nationalitatilor, credintelor si limbilor; "pacea fara anexari si incalcari ale principiului autodeterminarii persoanelor, conform acordului cu Aliatii si locuitorii Republicii Federale Ruse". Raspunsul bolsevic ar fi ca si Rada a facut promisiuni similare, dar datorita sentimentelor democratice au protejat interesele marilor proprietari de pamant si ale burgheziei. Sfatul isi rezerva puterea deplina in Basarabia pana la alegeri si intrunirea Adunarii Constituante. Executivul se numeste "Consiliul General al Directorilor", responsabil cu Sfatul Tarii si este format din 10 ministri. Conform declaratiei acestora, problemele urgente de care se vor ocupa sunt suprimarea anarhiei, aprovizionarea tarii si controlul mandatelor deputatilor. Ei au cerut interventia armatelor romane in Basarabia pentru a asigura rezolvarea primelor doua obiective. Trupele bolsevice din Basarabia si din Moldova au jefuit populatia si au intrerupt alimentarea cu hrana, iar asigurarea acesteia era atat in interesul Romaniei, cat si al Basarabiei. Din moment ce Consiliul Basarabean are la dispozitie putine trupe (sub 40.000 sau poate chiar mai putini soldati), nu este in masura sa rezolve aceasta problema. Conform cererii acestuia, o serie de divizii romanesti au ocupat diferite puncte din tara, in special Chisinau si Bolgrad. Cu toate acestea, in Basarabia mai exista elemente bolsevice, iar pozitia romanilor nu este una sigura."

Traducere de Ioan TUDOR