Tesu SOLOMOVICI 

Recunosc, am fost placut impresionat de statura intelectuala a ambasadorului palestinian Ahmad Abdul-Salam Hassan Majdalani, intervievat de echipa ziaristilor ZIUA, din care a facut parte si subsemnatul. Pare, si cred ca este, un om moderat, desi e foarte militant cand e vorba de drepturile poporului palestinian la propria sa tara, suverana si independenta. A stat mult alaturi de ideologul si conducatorul Revolutiei nationale palestiniene Yasser Arafat, a fost ministru in guvernul Autoritatii Palestiniene, ca om politic, desigur, repeta sloganurile militante palestinene, dar ca profesor de filosofie e un adept al dialogului. Ambasadorul a insistat asupra functiei detinute, de reprezentant al unei tari cu numele de Palestina. Dupa publicarea interviului, am primit numeroase atentionari. Nu e un paradox interviul cu ambasadorul unei tari care nu exista? Am verificat din nou ceea ce stiam foarte bine, intr-adevar, Palestina nu exista pe harta lumii, iar ONU nu a recunoscut niciodata acest stat. ONU nu l-a recunoscut, dar Romania - da! Bucurestiul nu este singura tara din lume care a recunoscut Statul Palestina, mai exista inca 96 de tari care au facut acest lucru (Austria, Vatican, Turcia, Rusia, Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Serbia, Belarus, Malta, Ucraina, Cipru, Bosnia si Hertzegovina, Albania, Algeria, Maroc, Egipt, India, China, Indonezia, Pakistan, Congo, Nigeria etc). O lume de miliarde de oameni a recunoscut deja Palestina, care de facto nu exista. E cazul sa adancim aceasta recunoastere a unei tari-fantoma. Mai ales, acum, dupa ce presedintele Traian Basescu a invecinat Siria cu Palestina si dupa interviul publicat de ziarul nostru cu ambasadorul palestinian. Statul Palestina ar fi putut sa ia fiinta atunci cand si Statul Israel si-a proclamat Independenta, in mai 1948. Aceasta pe baza deciziei ONU de impartire a Tarii Sfinte. In 1948, lumea araba i-a atras pe palestinieni intr-un razboi fara sanse de victorie. De atunci, tragedia palestiniana s-a tot adancit, si datorita refuzului arab de a se impaca cu existenta Statului iudeu au avut de suferit si israelienii. Mult mai tarziu, Statul Palestina a aparut dintr-o acolada de simpatie europeana, asiatica si africana pentru tragedia palestiniana. Dupa patru decenii de razboaie si acte de terorism, palestinienii au observat ca traiul lor a devenit mai sarac si orizonturile sperantei s-au ingustat la limita. Captivii de pana ieri ai unor ideologii fanatice si strategii inoperante au descoperit avantajele dialogului si ale deschiderii catre lume. Yasser Arafat a avut geniul de a renunta la terorism ca politica de afirmare nationala si a ales calea tratativelor. La 15 noiembrie 1988, Parlamentul palestinian din exil a votat Declaratia de Independenta a Palestinei. A doua zi, la 16 noiembrie 1988, Romania recunostea Statul Palestina si-i invita pe palestinieni sa deschida la Bucuresti o Ambasada. Multe lucruri a facut si desfacut Nicolae Ceausescu cu Arafat la Bucuresti, dar se poate spune ca relatia romano-palestiniana a fost benefica nu numai pentru cele doua parti. Romania a stiut sa-si joace cartea de intermediar international, in zilele grele pentru Israel, ale ruperii relatiilor diplomatice de catre tarile socialiste, inclusiv Uniunea Sovietica. Exista analisti care presupun ca Presedintele Romaniei Traian Basescu ar putea contribui, in anumite circumstante, la rezolvarea conflictului arabo-israelian. Nu intamplator presedintele roman a fost la Damasc, si va vizita, probabil in primul trimestru al lui 2009, Ierusalimul si Ramallahul. Cine spunea ca popoarele fericite nu au istorie si oamenii fericiti nu au memorie? Traiesc in Orientul Mijlociu popoare cu cea mai veche istorie din lume, si, e bine sau rau, oameni cu o memorie foarte buna. Acesti oameni nu stiu ce e frica, dar, daca vor capata si intelepciunea de a renunta definitiv la violenta, atunci in Tara Sfanta se va trai ca in Paradisul biblic. Toate acestea am dorit sa i le spun ambasadorului Ahmad Abdul-Salam Hassan Majdalani, dar am fost surprins sa constat ca palestinianul le stia foarte bine.