Zoe PETRE 

Sa ne inchipuim ca fostul ministru de Externe, dl. Adrian Cioroianu, ar fi declarat ca Siria se invecineaza cu Libanul, Irakul si Palestina. Va imaginati reactiile presei la o atare fraza? "Monumentala gafa" ar fi fost un titlu bland. Formulari ca "Istoricul care ignora istoria" sau "Liberalii arunca Israelul in mare" - scris numaidecat cu caractere bold, 36, rosii pe prima pagina - ar fi provocat o emulatie neingradita a confratilor. Posturile de stiri si-ar fi convocat imediat cei mai aprigi comentatori, plus cel putin un fost ministru de Externe si un misterios expert in taceri cu subinteles, pentru a dezbate riscurile de securitate cu care se confrunta Romania in noile conditii. Dl. Dinescu, mai neimblanzit ca oricand, ar fi lansat o rafala de epitete lipicioase si indelebile ca niste abtibilduri la adresa tuturor impricinatilor. Pe postul national, prin statut ceva mai rezervat, ar fi aparut doi generali - evident, in rezerva - si un analist cu figura de cioclu, abia stapanindu-se sa emita profetiile cele mai sumbre. Un comunicat al Presedintiei ar fi pus gaz pe foc, moderatori de ambe sexe s-ar fi intrecut in replici taioase si strambaturi pline de sugestii profund critice. Academia Catavencu ar fi dedicat trei numere consecutive noii campanii de lapidare a ministrului de Externe, iar taximetristul care m-ar fi adus, iavas-iavas, acasa pe ploaie mi-ar fi comunicat cum a descoperit el personal cat e de incompetent acesta. Ei bine, nu. Nu fostul ministru de Externe a rostit fatidica propozitie, ci insusi presedintele Basescu, drept care reactia mass-media e infinit mai circumspecta. Cei care - putini la numar - il ataca pe presedinte oricum, tragand, vorba dlui Iliescu, din toate pozitiile, cu sau fara laptop, ataca fara mila; cei care il iubesc orice-ar fi si orice-ar face tac chitic, sau ii ataca pe atacatori. Personal, am spus ce credeam inca de acum doua saptamani, si nu mai revin asupra subiectului decat pentru a semnala aceasta noua dovada de echidistanta a mass-media. Va propun o lista pe doua coloane: una - a ziarelor si ziaristilor care denuntau acum un an cutremuratoarele consecinte pentru tarisoara ale faptului ca "demnitarul roman" si-a scos pantofii la filtrul de securitate, ori i-a spus OK dnei Rice sau regelui Spaniei (care ii spusese si el OK); si cealalta, fata-n fata, cu ziaristii si ziarele care abia ce-au soptit sau nici macar atat, cand presedintele Romaniei a inaugurat, surpriza, surpriza!, axa Damasc - Ramallah - Bucuresti. Astfel veti vedea mai limpede ce comori de discretie, nuante subtile si admirabile sfieli in exprimare si-a descoperit intre timp presa noastra draga. Mazel'tov, ca sa zic asa. Adevarul este ca prea putini dintre noi am interiorizat principiul interdependentei care rezulta din globalizare, si ne imaginam, ca in gluma de odinioara despre centrul de lansare a rachetelor din Siberia, ca putem foarte bine trai si fara Noua Zeelanda. De aceea si eroarea constanta de perspectiva care face ca politica internationala sa apara, debil, la sfarsitul buletinelor de stiri, inaintea istorioarei cu ursi panda care incheie programul. Oricat ar fi fost ea de frusta, zicerea strategica referitoare la axa Bucuresti - Londra - New York avea meritul claritatii. Tocmai de aceea, mi se pare ingrijorator numarul foarte restrans de comentatori, experti sau analisti care au pus public intrebari cu privire la locul pe care il ocupa in proiectul strategic de politica internationala a Romaniei recentele vizite ale sefului statului in Orientul Mijlociu. Mai ales in preajma alegerilor parlamentare, cand principalul element de continuitate - as vrea sa spun de predictibilitate, dar ma abtin - este institutia presedintelui, asa ca e important sa stim daca seful statului roman s-a dus la Damasc fiindca nu avea unde sa se duca in alta parte, fiindca avea vreo polita de platit in tenebroasa afacere Hayssam, sau fiindca are o noua strategie de politica internationala despre care n-am aflat noi inca.