Ironia sorTiI suceste lucrurile astfel incat redeschiderea Muzeului Zambaccian sa coincida cu lansarea la "Targul Gaudeamus" a unui nou volum denumit, cu totul abuziv, deplasat si inadecavat, "Codul Zambaccian". Si semnat de faimosul locuitor al elegantei strazi din zona Domenii numita Muzeul Zambaccian, fostul prim ministru al Romaniei si mare mahar PSD, Adrian Nastase. Dl Adrian Nastase a confiscat, cumva cu o ironie cinica, asa cum si presa s-a lasat sedusa de formula simplificatoare si mistificatore a "Dosarului Zambaccian" care era-este in fond instrumentat lui Adrian Nastase si nu are nici o legatura cu industriasul colectionar. Ajuns si membru corespondent al Academiei Romane. Din pricini artistice si nu din valorificarea prestigioasa a unor termopane aduse nu se stie bine cum si de ce cine din China. Toata tevatura facuta in jurul lui Nastase l-a readus in atentia opiniei publice si pe Zambaccian. Pe cai laturalnice, desigur, facand un deserviciu imens celui mai important colectionar de arta din Romania. De ieri si de azi, cand noua ciocoime incearca sa tina pasul cu mondenitatile culturale si sa se fuduleasca, eventual, cu noile lor achizitii. Muzeul Si colecTia Krikor H. Zambaccian nu au nici o legatura nici cu Varujan Vosganian, cel atat de mediatizat astazi, si prezentat mai mult de rau decat de bine. Poate ca asa se scrie istoria. Bref: dupa ce o buna perioada de timp Muzeul Zam�baccian a fost inchis pentru lucrari de renovare si restaurare a cladirii ce-l adaposteste - o cocheta vila inaltata pentru a adaposti colectia, tot cu paralele lui Zambaccian si nu cu fonduri de la statul caruia i-a donat tot ce avea el mai de pret, asta asa, ca fapt divers, luare aminte, dar si tinere de minte - el este din nou deschis marelui public. Un public, am vrea sa credem noi, interesat si de arta, nu doar de termopane si canca�nurile vietii lui Adrian Nastase. Cati dintre noi insa mai au timp si stare sa viziteze colectia lui Zambaccian? Cati dintre noi mai au rabdare sa vada un Cezanne si doi Matisse, doi Bonnard si un Sisley, ca sa zicem asa, cand in doua-trei ore de la Otopeni pot zbura la Paris sau Londra sa vada mari maestri cu ghiotura? Si totusi. Si totusi nici Louvre si nici Tate Gallery nu poseda lucrari de Andreescu, Pallady si Petrascu, Tonitza si Luchian atat de frumosi cum a reusit sa adune "Zambacu", asa cum il tachinau prietenii si artis�tii epocii deopotriva. Zambaccian a adunat cu un desavarsit gust lucrari de prima mana din ce a iesit din mainile marilor artisti romani. Poate ne vom face timp si pentru colectia Zambaccian, asa cum ne facem timp si pentru toate nimicu�rile legate de "Dosarul Adrian Nastase". Putem alege fiecare, dupa gustul si preocuparile noastre.

Bedros Horasangian