Ortacii care intra in subteran nu stiu niciodata daca vor mai vedea sau nu lumina soarelui. Asta ti-o poate spune oricine in Vale. Cat despre echipamentul de lucru, acesta este ca acum cateva sute de ani. "Programul normal incepe la ora 6, dar trebuie sa ne trezim la ora 4, pentru ca la 6 trebuie sa fim deja in put. Dupa masa de dimineata, coboram in subteran. Intri in alta lume. Afara e lumina, aer. Jos totul e dat cu portia; aer la portie, lumina la portie", ne-a marturisit unul dintre minerii care lucrau in putul de langa cel in care a avut loc explozia. Si numai din cateva vorbe, iti dai seama ca minerii romani muncesc in conditii foarte diferite de cele ale colegilor din alte tari ale Uniunii Europene. Daca acolo se pune foarte mare accent pe siguranta muncitorului, in minele din Romania inca se mai sapa galeriile fara niciun echipament de siguranta. "Cand intri in mina, temperatura determinata de presiunea exercitata de stratul de carbune este foarte mare, in unele locuri ajungand si la 80 de grade. Cred ca si daca ar fi o suta de grade, tot am fi obligati sa muncim. In privinta echipamentului de lucru in asemenea situatii, ele lipseste cu desavarsire. Trebuie sa sapam dezbracati in chiloti, cateodata si goi, pentru a face fata conditiilor din subteran. Mai avem casca obligatorie, centura cu lampa si bateria si o ranga. Asta-i tot echipamentul nostru din subteran", declara truditorii mineritului medieval romanesc. Mina e viata noastra Multi dintre ei fac asta de cand se stiu si asa vor continua sa traiasca. Au mina "in sange" si niciunul dintre ei nu va da inapoi, atunci cand vor fi din nou chemati la munca si va fi nevoie sa intre in subteran. "Asta am facut toata viata si asta o sa facem si de acum incolo. Tatal meu a lucrat in mina, fratele meu inca lucreaza si cred ca si copiii mei, daca mina va ramane deschisa, vor lucra tot acolo. Nu avem alt mijloc de existenta aici. Mina e viata noastra." ( Robert MIRCEA) Ultimele trupuri recuperate Salvatorii au adus la suprafata si ultimele patru victime ale exploziilor de la Petrila, trupurile neinsufletite fiind transportate la Petrosani, la Serviciul de Medicina Legala, a anuntat, ieri, prefectul de Hunedoara, Dan Pricajan. 15 salvatori care au coborat in subteranul minei Petrila au adus la suprafata cele patru victime decedate, de la o adancime de patru kilometri. Este vorba despre Brad Iosif (inginer sef), Visan Trandafir (adjunct sef sector 1), Mos Silviu (sef de tura) si Sipos Cristian (miner). Prefectul a mai spus ca, la ora actuala, in subteranul minei Petrila nu exista riscul unei noi explozii, dar mina este monitorizata in permanenta. Potrivit aceleiasi surse, operatiunea de recuperare a cadavrelor a durat patru ore. (R.M.) Reintorsi in tarana Mii de oameni din Petrosani si Petrila i-au condus ieri pe ultimul drum pe minerii Doru Holingher, Adrian Matan, Vasile Stoian si Marcel Alexa. In memoria minerilor morti, la ora 11.00, in toate unitatile miniere a fost pastrat un minut de reculegere, iar sirenele din Petrila si Petrosani au sunat timp de un minut. Sute de persoane i-au condus pe ultimul drum, la Petrosani, pe Doru Holingher si Adrian Matan, morti in subteranul minei Petrila. Circulatia pe drumul principal din oras a fost blocata pentru trecerea cortegiului funerar. Oamenii s-au adunat sa-si ia ramas bun de la ortaci la capela "Bobocul" din Petrosani. Mai multi mineri, imbracati in costume de lucru, au flancat masinile in care se aflau sicriele celor doi. Doru Holingher avea 39 de ani si era seful sectorului I de la mina Petrila, unde a avut loc explozia. El a fost scos din subteran de catre fratele sau, Sorin Holingher, care este reprezentant al Serviciului de Sanatate si Securitate in Munca din cadrul CNH si care a fost surprins de cea de-a doua explozie, fiind si el ranit. Cel de-al doilea miner inmormantat ieri la Petrosani este studentul Adrian Matan. Avea doar de 27 de ani. Urma sa se casatoreasca si, in cursul anului viitor, sa isi ia licenta in constructii miniere. Explozia i-a sfaramat trupul si i-a curmat brutal destinul. Lacrimi la Petrila Un sobor de preoti, in frunte cu episcopul Aradului si Hunedoarei, Timotei Seviciu, a oficiat slujba de inmormantare a minerului Vasile Stoian. Avea 38 de ani. Si in Petrila circulatia fost blocata pentru trecerea cortegiului funerar. Convoiul, insotit de o fanfara si de persoane care duceau sute de coroane, s-a indreptat direct spre cimitirul din localitate, intrucat numarul mare al participantilor nu permitea deplasarea pana la locuinta lui Vasile Stoian si nici la mina, asa cum se intentiona initial. La inmormantare a avut "curajul" sa participe si directorul general Daniel Surulescu. In jurul amiezii, localnicii au parasit cimitirul, mergand spre capela, pentru a lua parte la cea de-a doua ceremonie funerara, cea a salvatorului Marcel Alexa. Alti patru mineri recuperati luni seara din subteran se afla la capela din Petrosani (Attila Elekes) si la cea din Petrila (Dan Mates, Nicolae Puian si Daniel Fratila), ei urmand sa fie inmormantati in zilele urmatoare. (Robert MIRCEA) Conspiratia tacerii in Valea Mortii Complicitatea dintre conducerea minei, sindicat si centrala carbunelui impune omerta, legea tacerii, lege care, odata incalcata, duce la concediere. Este de asteptat, ca si in precedentele accidente, ca vinovati pentru tragedia din subteran sa fie scosi basma curata. In cazul de fata, inginerului-sef Iosif Brad si sefului de sector Doru Holinger li se vor aplica principiul "mortul e de vina", iar adevarul va fi ingropat in strafundurile pamantului. Si in pana in '89, si dupa, sindicatele au fost instrumentul celor din conducerea minelor pentru a struni minerii. Iar ortacii nu au fost decat o masa de manevra pentru cei din varful piramidei miniere. Arondate politic, sindicatele sprijina in functie de interese, ba PNL, ba PD-L si, de ce nu, PSD. Lideri de sindicat care au fost "alesi" democratic au uitat sa mai plece si impreuna cu conducerea minelor isi impart tainul beneficiilor. Daca pe fata niciun miner nu ar indrazni sa-i critice pe liderii de sindicat, de teama pierderii locului de munca, in particular majoritatea au o parere proasta despre cei care ar trebui sa le apere drepturile. Spun, ar trebui, pentru ca nu o fac. Sindicatele nu fac altceva decat sa-si pastreze privilegiile cot la cot cu sefii din conducerea minelor. Complicitatea dintre sindicate si conducere se perpetueaza de decenii si modelul sindicatului comunist functioneaza din plin in Valea Jiului. Sprijin pentru moarte Nici in cazul de fata sindicatele nu au avut dezacorduri cu conducerea minei Petrila. In loc sa condamne metodele invechite de exploatare folosite in subteran, sindicatul lacheu isi exprima sprijinul fata de Daniel Surulescu, cel care a supervizat trimiterea la moarte a minerilor. Gest relevant, care demonstreaza complicitatea si subjugarea celor pusi sa apere interesele minerilor. La Petrila, printre mineri se vorbeste deja despre cei care vor fi gasiti vinovatii pentru nefericitul eveniment de la Petrila. Este vorba de inginerul sef Iosif Brad si seful de sector Doru Holinger. Nici inainte de '89, nici dupa, accidentele miniere in care au pierit oameni nu au fost provocate decat de neglijenta ortacilor disparuti. Ca si in spitale, accidentele miniere sunt acoperite de moarte. In acest rastimp, sefii de la CNH Petrosani traiesc bine mersi si continua sa perpetueze metode de lucru criminale. (Silviu SECRIERU) Transplant de piele pentru mineri Unul din cei cinci mineri internati la Spitalul de Arsi, cu arsuri pe 80% din corp, a fost operat, ieri, el suferind un transplant de piele, iar un altul va fi supus, astazi, unei noi interventii chirurgicale, a declarat directorul medical al unitatii sanitare, Cristian Nitescu. Aceste hemografe vor trebui inlocuite cu autogrefe, respectiv cu tesut de la pacient, dar pentru aceasta trebuie sa treaca o perioada mai lunga, pentru stabilizarea pacientului. Un alt miner cu arsuri pe 85% din suprafata corpului va fi supus, astazi, unui transplant de piele. In legatura cu ceilalti doi raniti, care au arsuri pe 35 si, respectiv, 55% din corp, directorul medical a precizat ca evolutia este ceva mai buna, insa prognosticul ramane rezervat. (C.P.)