In 2001, in mai putin de 45 de zile, noi, afganii, am fost eliberati de amenintarea terorismului si a talibanilor. De atunci, poporul afgan a inceput sa aiba sperante mari pentru un viitor fericit, iar unele dintre aceste sperante s-au implinit. Copiii nostri s-au reintors in scoli. Aproximativ 85% din afgani au acum acces la unele servicii de sanatate, cu 9% mai mult decat inainte de 2001. Mortalitate infantila - printre cele mai mari din lume in 2001 - a scazut la 25%. DemocraTia, o presa libera, castigurile economice si imbunatatirea mijloacelor de existenta - toate astea sunt acum si aici. Dar, din pacate, inca ducem lupte cu talibanii si cu Al Qaeda. Dupa ce am castigat libertatea in 2001, comunitatea internationala s-a concentrat doar asupra Afganistanului ca loc de combatere a extremismului si terorismului, in timp ce noi, afganii, am sustinut ca tara noastra nu este locul potrivit pentru lupta. RAzboiul Impotriva terorismului nu poate fi dus in orasele afgane. In schimb, a fost si este necesara o abordare regionala. Ea trebuie directionata asupra sanctuarelor acelora care antreneaza, echipeaza si motiveaza extremistii si ii determina sa ne faca rau. Dar vocea noastrA nu a fost auzitA. Din nefericire, in ultimii doi ani, Pakistanul a suferit la fel sau poate mai mult decat Afganistanul. Aproape intreaga regiune tribala de-a lungul granitei Pakistanului/Afganistanului a avut de suferit. IncepAnd din 2004, scolile au fost incendiate in Afganistan, in special cele pentru fete, lasand 80.000 de copii fara facilitati. Podurile au fost aruncate in aer, soldatii si politistii au fost ucisi. Au explodat bombe si la Karachi, si la Lahore, si la Islamabad. Violentele s-au raspandit si in India, cu atacuri la Gujarat, Bangalore si Delhi. Deci, problema este una regionala si priveste sprijinul institutional pentru extermismul care incita la terorism. Daca nu vom aborda in mod colectiv radacinile problemei, prin blocarea acestui sprijin, precum si a celui financiar pentru radicalism in toate formele, nu vom putea infrange terorismul. Acest lucru nu a fost inteles corect in Occident, care a combatut simptomele terorismului, dar a esuat in atacarea cauzelor sale. Din fericire, in prezent, observ ca Occidentul incepe sa recunoasca aceste cauze. Iar schimbarea democratica din Pakistan este o veste buna pentru afgani si pakistanezi si, in extenso, pentru multe alte state din lume.(...) Cand toate guvernele din regiune vor respinge extremismul, extremistii si terorismul nu vor mai exista. Dar acest lucru necesita ajutorul celor care, din disperare, ajung victime ale fortelor extremiste. Anul trecut, am acordat iertarea unui baiat de 14 ani din zona tribala a Pakistanului, Waziristan, care venise in Afganistan sa se arunce in aer. Doar o disperare totala poate determina un tanar sa comita un asemenea gest. Iar noi trebuie sa salvam acesti oameni, oferindu-le un viitor mai bun.(...) De curAnd, am vorbit cu un afgan foarte apropiat mie. Are un baiat care lucreaza in Ministerul de Externe afgan. Acel baiat s-a nascut in Statele Unite, dar s-a intors in Afganistan acum patru ani. Tatal lui m-a intrebat: "Crezi ca ar trebui sa imi duc baiatul inapoi in SUA?". I-am raspuns "De ce? Lasa-l sa traiasca aici, sa munceasca aici, lasa-l sa fie un afgan". Iar el mi-a spus: "Sigur, dar va avea vreun viitor?" Un viitor viabil InseamnA securitate, in aceeasi masura ca si hrana. Am inceput sa aducem speranta prin educarea tinerilor afgani, dar nu am reusit sa le oferim o viata sigura, ferita de pericolul bombelor si al bombardamentelor aeriene. Doar cand se va intampla asta Afganistanul va fi o tara sigura. Si daca alte conditii sunt indeplinite - eliminarea sprijinului politic pentru radicalism si ajutorarea celor disperati - vom avea o viata mai sigura nu doar in Afganistan, ci si in Pakistan, India si in restul lumii. Hamid Karzai este presedintele Afganistanului Copyright: Project Syndicate/Asia Society, 2008. www.project-syndicate.org

Hamid KARZAI