Iluminismul, generaTia enciclopediStilor, a insemnat marea europeana revolta impotriva obscurantismului religios si a definit noi norme de comportament social si o noua intelegere asupra rolului bisericii in raport cu statul, prefigurand actuala formula a puterilor in statul modern. Dar, in subconstientul colectiv, pare-se ca zona de umbra s-a pastrat neatinsa si cu acelasi potential de distrugere impotriva celor care nu cred in acelasi Dumnezeu ca si tine, vorbesc o alta limba, practica alte obiceiuri. Pe aceasta baza se ridica din nou o intoleranta activa, militanta in cel mai pur sens al cuvantului, generatoare, nu numai de mesaje de ura, intoleranta si rasism dar si instigatoare la violenta directa impotriva valorilor de sistem. Aceasta este, in mare, explicatia data pentru vizibila recrudescenta a islamismului fundamentalist, cu din ce in ce mai multi adepti tineri si foarte tineri, nu numai in spatiul Orientului Apropiat si Magrebului, dar si in randul masivelor comunitati musulmane din diferite tari din Europa occidentala. Dar numai acesta este exemplul intolerantei? Din nefericire, nu. Si asta arata ca in mijlocul Europei civi�lizate, tolerante, multilingvistice si multietnice, se poate intampla ca un preot pe nume Baert, pastorul bisericii din comuna belgiana Rhode-Saint-Gen�se, sa refuze slujba de inmormantare pentru un enorias al sau, domnul Lejeune, decedat intru Domnul la varsta de 78 de ani. Motivul? Familia a dorit ca slujba sa fie oficiata in limba franceza, caci decedatul fusese valon. Nu se poate, a argumentat preotul, caci comuna Saint-Barbe este flamanda si arhiepiscopul de Malines (de care tine parohia respectiva) a interzis slujbele in alta limba decat flamanda, cu exceptia unei singure biserici... Drept care, familia trebuie sa-l duca in alta parte, la Waterloo, unde poate fi ingropat intru Domnul in limba franceza. Un exces deplorabil? Posibil. Dar profund relevant nu numai pentru dimensiunea reala a intolerantei existente intre regiunile flamanda si valona din cadrul statului federal care este Belgia. Mai spune ceva foarte grav: dezvoltarea culturala si transformarea mentalitatilor la nivelul Uniunii Europene nu este deloc un proces ireversibil, rezolvat formal prin arborarea steagului UE si intonarea, la momente festive, a Imnului Bucuriei. In realitatea vietii de fiecare zi, la doar cativa kilometri distanta de biroul comisarului european pentru multilingvism, iata cat valoreaza gargara europeana asupra comunitatii lingvistice deschise, care ar trebui sa fie una dintre caracteristicile distinctive ale acquis-ului comunitar! Iar daca toate astea sunt inca posibile la Bruxelles, atunci, intr-o situatie de criza, nu este oare vorba despre o foarte fragila cutie a Pandorei care are pus un capacel provizoriu si care se cam balangane la incuietori atunci cand acelasi tip de eveniment poate genera o disputa grava in zone in care sensibilitatile nationale sunt cel putin la fel de acute ca in Belgia? Din nefericire - Si acesta pare a fi un subiect mereu tabu - tema nu este deloc rezolvata in Europa si poate cu deosebire potentialul acesta exploziv exista in continuare in Balcani, situatia putand oricand degenera sub steagurile tinute cu drag la pastrare de nationalistii si sovinii de toate natiile, culorile si apartenentele politice. Innebuneste lumea? Nu, doar noi...

Cristian UNTEANU