Din ianuarie 2008, directorul cotidianului francez Le Monde este Eric Fottorino, care a devenit astfel presedintele director al grupului de presa "La Vie - Le Monde". In varsta de 48 de ani, el a debutat in jurnalism in anul 1984, doi ani mai tarziu intrand in redactia "Le Monde", specializat in materii prime, agricultura si in problematica Africii. Devine redactor-sef in 1998 si in noiembrie 2005 lanseaza noua formula a cotidianului. Concomitent cu prodigioasa activitate de jurnalist, Eric Fottorino s-a impus in ultimele doua decenii si ca un scriitor prolific, majoritatea romanelor sale fiind distinse cu premii importante. Pe 14 noiembrie, roman�cierul Eric Fottorino a fost prezent in Bucuresti, pentru lansarea primului sau roman tradus in limba romana - "Sarutari de cinema", la Editura TREI. Cu acest prilej a acordat un interviu in exclusivitate cotidianului "ZIUA". Domnule Fottorino, ce viitor are presa scrisa, intr-o epoca a computerului si a Internetului? Cred ca putem face o previziune pentru viitorii 20 de ani, mai mult e dificil. Da, va exista un loc pentru presa scrisa, dar cu conditia articularii sale cu alte mijloace media; in primul rand cu Internetul, apoi cu telefonia mobila. Vor exista mai multe fatete ale informatiei. Una va fi cea a unei generatii ca a noastra, pentru care ziarul tiparit face parte din viata si va avea nevoie de el in continuare. Dar apar alte imprejurari - cand, sa zicem, te afli in concediu, in strainatate si nu ai acces la presa scrisa. Cel mai la indemana este atunci versiunea pe Internet. Peste 20 de ani, cred ca vor incepe sa dispara marile tipografii, difuzorii vor solicita ziarele in functie de cererile publicului: cu mai multa politica sau mai multa cultura, mai mult sport, economie etc. Vor functiona, in schimb, imprimeriile de capacitate redusa, in cadrul unor intreprinderi mari, insa foarte flexibile. De exemplu, "Asahi Shinbun", din Japonia, are deja 400 de asemenea centre de tiparire in intreaga tara, unde se imprima in functie de cerere; daca cititorii sunt in vacanta, daca sunt mai numerosi intr-o anumita zona a tarii, la un moment dat... Va supravietui modelul multimedia, cu ziar, supliment gratuit, web, versiune pe telefon mobil. Si care va avea o politica de marca; de pilda, marca "Le Monde", plasata pe toate publicatiile tiparite, pe site-uri, dar si la televiziuni si radio. Totusi, cititorul de azi are o problema cu timpul liber! Foarte adevarat, timpul liber a devenit un lux. De aceea, in Franta, s-au dezvoltat deja ziarele numite "20 de minute". Asta inseamna timpul necesar sa iei o "portie" de hrana informativa. Deci editorul trebuie sa aiba o ordine adaptata la cerintele cititorilor. Nu citim in aceeasi maniera ziarele de luni si marti, ca pe cele din week-end. Cand oamenii incep saptamana de lucru, ziarul e mai putin stufos, dar contine informatii de esenta din economie, politica, pe cand la sfarsitul saptamanii le oferi informatii mai multe despre spectacole, calatorii. Are totusi cititorul libertatea de a alege, cind nenumarate publicatii il asalteaza cu tot atatea oferte, sa spunem, personalizate? Depinde de tara, evident, dar daca ne referim la statele democrate, automat ne gandim si la libertatea presei, la o posibilitate larga de a alege, ceea ce e specific majoritatii tarilor europene. In schimb, acolo unde exista o autoritate care controleaza acest domeniu, publicul nu poate avea toata informatia. Avem exemplul Chinei, unde exista un fel de "mare zid" si pe Internet, cum s-a vazut la Jocurile Olimpice. Dar presa insasi este libera cu-adevarat? Eu cred ca da. Sigur, cand privim mai de aproape, chiar la presa din tarile cu democratii dezvoltate, putem vedea ca marile ziare sunt proprietatea unor mari grupuri industriale si ne punem problema independentei lor reale. Cand depinzi de un mare actionar, de un mare trust industrial, exista riscul evident ca ziarul sa aiba anumite limite in a oferi publicului informatii totale si absolut corecte din domeniul respectiv. Depinde insa si de personalitatea jurnalistului, ca si de regulile stabilite de comun acord cu actionarul si angajatorul sau. Care ar fi locul politicului in aceasta ecuatie? In Franta, ziarele mari nu sunt subordonate politic, nu exista obligatii speciale. Astazi, sa spunem, dupa 20 de ani de la venirea stangii la putere, lucrurile au evoluat. Inainte, ziarele si televiziunile erau controlate, dar acum avem un pluralism de opinie, politic, real. Puterea si-a dat seama ca dorinta de a controla presa nu i-ar aduce sustinere; dimpotriva, i-ar nemultumi pe cititori, care si-ar da seama ca ziaristii nu sunt totalmente liberi. Cum ar trebui sa inteleaga cititorul acest lucru, in contextul unei campanii electorale? Fiecare ziar are personalitatea lui si cititorul stie asta: exista candidati si ziare de stanga, exista candidati si ziare de dreapta. E foarte bine, dar depinde daca ziarul se cumpara pentru opiniile exprimate in mod corect, cu convingere, fara presiuni. Cel mai bine cred ca este ca un ziar sa ofere opinii si analize, nu sa transeze pozitiile politicienilor in maniera "asta e bun, asta e rau". Cititorii sunt educati si vor sa aleaga singuri, nu le place sa le spui cum trebuie sa gandeasca. Prefera sa li se ofere repere, pentru a intelege elementele necesare, pentru ca apoi ei sa poata decide. Este posibila o lume fara ziare? Nu, eu nu cred asa ceva. Pentru ca oamenii au nevoie de informatie, pentru a exprima opinii. La fel, o lume fara carti nu e posibila, deoarece omul are nevoie de fictiune. O lume fara ziare ar fi o lume care s-ar reflecta pe sine insasi, or noi suntem o societate a cunoasterii tot mai profunde. Omul e curios, vrea sa-si cunoasca si vecinii, dar si pe cei ce traiesc la capatul celalalt al planetei. Astazi, societatile diferite comunica tot mai mult, deci o lume fara ziare nu s-ar incadra in logica istoriei. Apropo de fictiune si realitate: sunteti pentru prima data in Romania. Cand ati venit aveati o imagine reala sau una fictiva despre tara noastra? Cred ca amandoua. Aveam in minte imaginile de la revolutie, pe cele ale primilor conducatori, imi amintesc imagini dure, vazute la televizor, cu morti, cu sotii Ceausescu, moartea lor tragica, strazile Timisoarei... M-am gandit mai intai la o Romanie putin ancestrala, putin ramasa in urma; evident, intre timp am fost convins ca o parte din toate acestea au disparut. Am consultat, inainte de a pleca spre Bucuresti, tot ce s-a scris despre Romania in "Le Monde" si in alte ziare. Am inteles ca Romania este cu adevarat o tara a Uniunii Europene, membra NATO, ca are o crestere economica puternica. Bine, si cu povesti de coruptie, cum au de altfel si tarile cu democratii vechi, si cu povestea romanilor din strainatate dornici sa revina acasa. Azi de dimineata am privit Bucurestiul de la balconul hotelului si l-am vazut ca pe un mare santier, in plina dezvoltare. In mod cert, voi pleca de aici cu o imagine diferita de cea de la sosire. Imaginea Romaniei a fost prezentata insa, deseori astfel: violenta primitiva, saracie, hoti de buzunare, copii abandonati etc. Poate ca si presa a avut un rol in crearea acestei imagini! Asa este. Iar asta inseamna ca meseria de ziarist necesita onestitate si te obliga sa tii cont de realitate. Trebuie sa te misti, sa iei contact direct cu oamenii, cu evenimentele, nu sa-ti faci ziarul doar stand in fata computerului, pentru ca lumea nu o schimbi fara sa ai o viziune bine conturata. Spuneti ca romanele vi le scrieti cu stiloul, pe hartie, iar articolele jurnalistice pe computer. De ce astfel? Pentru ca ritmul jurnalistic este alert, interactiv, din punctul meu de vedere. In schimb, ritmul stiloului pe hartie e mai profund, mai apropiat de fiinta scriitorului, de fapt a omului, in general, pentru ca ma adresez altor oameni, ca mine. Si, in ce va priveste, face parte din sufletul scriitorului? Probabil!...

Adrian-Nicolae POPESCU