In viaTa realA, altele sunt pretentiile si standardele. Unii considera ca analfabetii, saracii, tiganii, strainii, nomenclaturistii, securistii, manelistii, rockerii, cantaretii, actorii, bodiguarzii, ciobanii, carnatarii, maturatorii, creatorii de moda, afaceristii dubiosi, fotbalistii si comentatorii de fotbal, sportivii, multe alte categorii, nu au ce cauta in alegeri. Desigur, categoriile de exclusivisti sunt si ele foarte diverse. Unii cer pe fata legi care sa limiteze dreptul de vot, mai ales cand vine vorba despre reprezentanti ai Vechiului Regim. Sunt unii care ii dispretuiesc pe fata pe reprezentantii unora dintre categoriile enumerate, ba chiar scriu articole ironice la adresa lor. In sfarsit, altii isi expun preferintele doar in cercuri restranse sau in texte pe care le cred subtile. Toti gresesc. Intr-o declaraTie recentA, pe care unii au pus-o pe seama tacticilor ce campanie, primul-ministru al Romaniei, Calin Popescu Tariceanu, si-a exprimat revolta sau dezamagirea cu privire la faptul ca apar la televizor, in diferite talk-show-uri electorale, "scursorile societatii". Nu este o judecata descriptiva, ci o judecata de valoare. Date fiind criteriile extrem de variate dupa care politicienii isi judeca adversarii electorali, hermeneutica respectivei sintagme este dificila. Cum definim "scursorile societatii"? De vreo cateva luni incoace, Tariceanu a intrat in competitie directa cu Basescu, mai ales cand vine vorba de folosirea limbajului colorat. Desi are interdictie sa-l atace pe presedintele Romaniei personal, premierul l-a transformat pe Basescu intr-un fel de sistem de referinta, de care nu poate face abstractie, chiar daca nu-i pronunta numele. Numai ca Basescu nu este un model demn de urmat, cand vine vorba de limbaj. Si nici cand vine vorba de gandire, pentru ca un om care injura tot timpul are probleme psihanalitice serioase, chiar daca functia il obliga sa se abtina in public. DacA ar sta cineva sA analizeze conotatiile si denotatiile termenilor folositi de politicieni, ar ajunge la concluzia ca traim intr-o societate in care reperele democratice sunt doar o fatada. Sociologic vorbind, cand regimul comunist totalitar a eliminat fizic si birocratic elitele din "circulatie", baza sociala a regimului au alcatuit-o reprezentantii categoriilor sarace, dezavantajate, marginale, dar si "scursorile societatii", care nu aveau cum sa parvina intr-o societate meritocratica. Partidul, Securitatea, armata, militia, Justitia, diplomatia, educatia, economia au fost invadate de cadre de cea mai joasa speta. Cineva imi explica recent cum se putea face pe vremea aceea liceul dupa facultatea facuta la Moscova sau Leningrad. Si lucrurile au mers prost multa vreme. Apoi, s-a luat hotararea promovarii noilor elite, a sefilor de promotie si a celor mai buni absolventi, daca nu erau pe fata elemente ostile regimului totalitar. S-ar putea spune ca tot un fel de "scursura a societatii" erau si aia. Numai ca la un moment dat cei mai multi dintre absolventi incercau sa promoveze in sistem. Nici n-am Inceput bine sa-mi dezvolt teoria, ca spatiul meu tipografic aproape s-a epuizat. Sarind peste alte cateva premise direct catre concluzie, trebuie spus ca fiecare regim politic are "scursorile" sale. Este clar insa ca nu avem criterii universal acceptate pentru a defini univoc categoria. In concluzie, folosim tot Constitutia si teoria democratiei, iar alegatorii sunt judecatorii supremi: ei pot sa aleaga intre elite, noile elite si "scursorile societatii".

Dan PAVEL