Vizita lui Putin la Chisinau vine sa marcheze sfar�situl planurilor americane pentru Europa rasariteana. La Bucuresti, in spatiul public nu s-a prea auzit nimic despre concluziile conflictului din Osetia de sud. Nu sunt foarte multe - insa sunt extrem de grave: trupele ruse au primit baze permanente in Abhazia si Osetia de sud, iar cele doua regiuni separatiste au fost recunoscute ca state independente de catre Moscova. Rusii au facut cu Abhazia si Osetia de sud in cateva saptamani ce s-au chinuit sa faca americanii in Kosovo vreme de noua ani de zile. Kaliningradul nu constituie o problema - este un teritoriu rusesc unde presedintele Medvedev a anuntat ca va instala cateva rachete, in replica la instalatiile americane din Cehia si Polonia. Mai rAmAne Transnistria, pentru a se inchide centura de securitate proiectata de Moscova si pusa in practica cu rabdare si dibacie in conditiile in care multi se bucurau de caderea Imperiului Sovietic. De fapt, era vorba de o schimbare a formei Imperiului Rus. Adevaratul conducator al Federatiei Ruse, premierul Vladimir Putin a preferat summit-ului UE-Rusia de la Nisa sa se gaseasca a doua oara in acest an pe pamant romanesc, la Chisinau, pentru a rezolva aceasta ultima chestiune. In esenTA, Moscova nu vrea de la Republica Moldova altceva decat ce si-a luat singura din Georgia: baze militare permanente. De fapt are baze militare permanente in Transnistria - greu de crezut ca va reusi cineva sa gaseasca un argument convingator pentru ca Moscova sa-si retraga trupele stationate acolo de pe vremea Imperiului Tarist. Problema este una de forma. Putin si strategii lui trebuie sa gaseasca o formula cat de cat conforma cu dreptul international pentru stationarea trupelor sale acolo. Voronin face pe domnisoara, acum, in fata lui Putin - se lasa greu, incearca sa nascoceasca motive: ca nu acum, poate dupa alegeri. Putin nu se grabeste nu s-a gabit niciodata - Moldova dintre Prut si Nistru este sub dominatia clara a Moscovei, din punct de vedere politic, economic si militar. Pe Voronin il intereseaza doar sa obtina garantii clare de viitor, pentru el si pentru averea fiului sau. Daca Putin nu i le ofera, atunci Voronin merge inainte cu alegerile, refuza sa semneze varianta revizuita pe ici, pe colo, a Planului Kozak si va gasi el o formula sa ramana mai departe la putere la Chisinau. Oricum, opozitia de la Chisinau canta de multa vreme pe acorduri leniniste, asta daca nu are surdina pusa. Planul rus va fi dus la indeplinire, asa cum a fost dus la indeplinire planul american. Sunt prea multi bani in joc, interese strategice mult prea mari. Incet-incet, cele doua super puteri ale Razboiului Rece s-au reasezat pe harta, si-au mutat bazele militare si au cazut la intelegere privind zonele de influenta. Interesant devine altceva. Dupa ce Voronin - sau cine va fi la putere la Chisinau la acea data - va semna petecul de hartie care sa confere legitimitate prezentei militare ruse in Transnistria, ce se va intampla cu cetatenii romani din stanga Prutului? Din statisticile oficiale este vorba de 100.000 de cetateni ai Romaniei, ai Uniunii Europene si ai NATO. Toti acestia deja sunt supusi unei discriminari - li s-a interzis sa mai detina functii publice. In depozitele Ministerului Afacerilor Externe de la Bucuresti se mai gasesc 800.000 de cereri pentru redobandirea cetateniei romane, venite din stanga Prutului. Vor fi capabili functionarii Ministerului de Externe si ai celorlalte ministere de la Bucuresti sa-si apere cetatenii care le platesc salariile? Eu inclin sa cred ca osanzele din fotolii de piele nu se vor deranja si nu vor misca un deget.

George Damian