Indicator statistic: creste numarul violentelor electorale. De ce? Un grup de analisti s-a sesizat si a zis in prime time: pentru ca a crescut miza alegerilor. Adica, zic ei, ferocitatea e pe masura ciolanului. Creste osul, se intetesc maraiturile. Tentatia dintai este sa fim de acord. Fiindca ne racoreste. Ne ia din fierbinteala cu care asistam la spectacolul degradarii de la un cap la altul al scenei sociale. Lovim la randul nostru, batjocorind. Haita de caini hamesiti. Huo! Ne face bine. Injuram de ciolan si traversam veacul crunt. Copiii se omoara intre ei. Soselele sunt cotropite de nesimtiti. Presedintele Ungariei vine in Covasna ca la el acasa si zice ca sustine autonomia tinutului secuiesc. Si nu ne pasa. Nu ne mai doare nimic. Suntem imuni la durere, la umilinta. Fara identitate. Comunismul ne-a bAgat in tarcuri. Ne hranea, ne dadea caldura si divertisment in portii cat sa nu murim. Temeri cat vezi cu ochii. Sa nu avem glas. Fanteziile ideologice, dupa ureche, iresponsabilitatea de dupa au spart zagazurile, au rupt malurile. Ne-am pulverizat. Fara nicio miza care sa ne readune laolalta. Gasti, nu cluburi. Cardasii, nu aliante. Incaierari, nu competitie. DespuiaTi de identitate, ne credem Dumnezei. O tara de Dumnezei. De lideri si de presedinti si de "cel mai tare din parcare". Fiecare cu tabla sa de legi. Cu dreptul sacru de a judeca si pedepsi pe oricine. Numarul scandalurilor electorale creste. Sunt mai vizibile. Mai dezgustatoare. Miza electorala nu difera mult de-acum patru ani. Nu ea poarta vina violentei in avant. Dimpotriva. Nu mai avem NICIO miza. Debusolati, ratacim in noi. Acumulam energii latente. Care izbucnesc acolo unde invelisul e mai putin rezistent. Pe stadioane. Pe soselele fara stapan. Iata, acum, in lipirea de afise electorale. In comuna mea, copiii nu mai saluta. Considera ca a saluta pe toata lumea este ceva batranesc. Ei sunt liberi, sunt altfel decat mediul in care s-au nascut, au televizoare si telefoane mobile, si se maltrateaza in wc-uri. Comunitatea nu mai are mize. Solidaritatea ca miza, mandria ca miza, cavalerismul ca miza, cutezanta ca miza, intaietatea sportiva ca miza, educatia ca miza. Frumusetea morala ca miza. Comunitatile au disparut ca forte motrice. Primarii isi trateaza concetatenii ca pe niste turisti, ca pe niste vilegiaturisti, cu condica de sugestii la brau, de unde sa citeze la mitinguri ori in emisiunile tv. Au mintile risipite in imagini electorale. Joaca pe franghie. Nu aduna, ci dezbina. Nu stimuleaza, atata. Poate, acum, uninominalii se vor gandi si la rostul de a reda celor din colegiile unde vor fi alesi identitatea pierduta. Spiritul comunitar. Mizele unificatoare. Oare?!

Nicolae Cristache - cristas@clicknet.ro