Radu Ciuceanu, doctor in istorie, director fondator al Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, membru fondator al Asociatiei Fostilor Detinuti din Romania (AFDRP), initiatorul filmului serial "Memorialul durerii", editorul fondator al revistei "Arhivele Totalitarismului", autor al unor carti funda�mentale pentru cunoasterea sistemului represiv comunist, si-a scris si publicat memoriile. Ultima sa carte, "Jurnalul unui om linistit". Nume de cod: Artistul" e un adevarat eveniment editorial. "A-ti scrie memoriile este, fara indoiala, un lucru periculos, marturiseste Radu Ciuceanu. Esti obligat sa imbraci haina unei onestitati cu care nu intotdeauna esti dispus (daca o ai!) sa te afisezi. Sunt unghere, locuri si zone in care tu insuti le-ai inghesuit, dorindu-le chiar disparitia..." Onestitatea autorului versus primejdia memorialisticii, iata o tema la care Radu Ciuceanu ne invita sa meditam. La 3 martie 1964, un anume Mihai Nedelcu, colonel de Secu�ritate, seful Serviciului "C" din Directia VII-a, ii adresa sefului sau o adresa in care ii solicita opinia in ceea ce priveste stabilirea in Capitala a numitului Radu Ciuceanu. Acesta solicitase la Militie aprobarea de a se stabili la fratele sau, in Bulevardul Dacia nr 12 din Bucuresti, unde se afla si mama sa. Motiva ca in orasul Craiova nu are pe nimeni, casa fiindu-i demolata, "este suferind de TBC si alte maladii, e inapt de munca si are nevoie de ingrijire si sprijin". Era o cerere omeneasca, dar ea a starnit suspiciunea "organelor". Agentii Securitatii s-au pus pe lucru si nu le-a fost greu sa descopere ca in cursul anului 1947, "numitul Radu Ciuceanu, impreuna cu generalul Carlaont, dr. Carausu, Sergiu Mandinescu si altii au pus bazele unei organizatii subversive cu caracter terorist, au achizitionat armament, munitie si explozibil, cu scopul de a inlatura regimul si de a lupta impotriva Uniunii Sovietice, prin actiuni de sabotare si insurectie". In plus, "a recrutat mai multe elemente si a elaborat un plan de actiune al organizatiei si a cautat a lua legatura cu anglo-americanii, prin spionii Andreevici Victor si Puscariu Ciprian". La 22 septembrie 1948, cand a fost arestat, Radu Ciuceanu avea 20 de ani. El a fost cercetat cu o brutalitate fara seaman, si in cele din urma condamnat la 15 ani temnita grea. A cunoscut si a trait toate grozaviile din penitenciarele Craiova, Pitesti, Jilava, Vacaresti, Targsor, Dej si Gherla. Dumnezeu l-a tinut in viata. La 18 septembrie 1963, dupa expirarea pedepsei, a fost eliberat. Era bolnav si abia se tinea pe picioare. Eliberarea nu i-a adus si libertatea Fusese condamnat si suferise detentia in urma unui denunt ca ar fi membru activ al Miscarii Legionare, organizatie care nu mai exista inca din primul an al guvernarii maresalului Ion Antonescu. Dupa eliberare, Radu Ciuceanu a continuat sa fie se�ver supravegheat, fiind incriminat ca membru al Fratiilor de Cruce legionare, ca ulterior sa fie sicanat doar pentru ca se banuia ca ar fi simpatizant infocat al legionarismului. Anii treceau. rapoartele turnatorilor curgeau si ingrosau dosarele de urmarire. Primul denunt, de la un oarecare Vasile Buzias il acuza de simpatii pro-legionare, ("Radu Ciuceanu considera ca miscarea legionara este unica forta capabila sa darame sistemul politic existent la putere in tara"). Din aceasta clipa, vreme de 26 de ani, se deruleaza festivalul ororii: in jurul lui Radu Ciuceanu misuna tot felul de indivizi, cu misiunea de a raporta tot ce face, tot ce zice si li se pare ca gandeste "banditul". Delirul delatiunii! Radu Ciuceanu vrea sa mun�ceasca, i se permite sa fie mun�citor-zilier. Cand vrea sa invete meseria de fotograf si sa se depla�seze impreuna cu fratele sau, inginerul Ciuceanu, la Tg. Jiu sa fotografieze statuile lui Brancusi, i se pun piedici. 20 de agenti si informatori, "Petrescu Ion", "Vasile Ion", "Niki Sta�nes�cu", "Ilea", "Doru Nova�covici", "Mihai Radomi�rescu", "Sile", "Preda Buzescu", "Avi�atorul", "Dacian", "Theo Ba�sarab" s.a. devin umbrele sale per�manente. Acestia primisera misiunea sa verifice cat de periculoase sunt ideile "nationalist-sovine" ale lui Radu Ciuceanu, cu ce scop a dat examen la Facultatea de Istorie si "cu cine se organizeaza pentru a fugi din tara. Telefonul ii este ascultat zi si noapte. Cel mai activ dintre turnatori, Theo Basarab, s-a lipit de Ciuceanu ca o lipitoare. Peste ani, Radu Ciuceanu va scrie in memoriile sale: "Tragedia acestui tanar era legata de condamnarea sa anterioara pentru tentativa de trecere frauduloasa a frontierei. Era fiul cunoscutului chestor al Politiei legionare din perioada septembrie 1940-ianuarie 1941, ulterior arestat si mort in conditii grele la Penitenciarul Aiud. De la supravietuitori, Ciuceanu a aflat comportamentul sau exe�plar. "Banuim, scrie Radu Ciuceanu, ca tanarul Theo a fost imediat santajat si cooptat de organele de Securitate in vederea folosirii sale, ca fiu al unui cunoscut legionar in cele mai delicate zone, unde doar el a avut acces si rezultate... In aceste conditii, era firesc ca sa-l gasesc pe tanarul student la Facultatea de Istorie, la mine acasa, "asteptandu-ma". Acum, la zeci de ani departare, subliniaza ironic memorialistul, nu pot sa nu am aprecieri asupra evolutiei organului represiv, Securitatea. Pesemne ca scoala sovietica si consilierii sai isi facusera datoria". Intre brute si ofiteri stilati Istoricul Octavian Roske. care l-a cunoscut bine si a fost in contact cu Radu Ciuceanu inainte de prabusirea comunis�mului, atrage atentia ca in viata acestuia nu au existat schimbari majore vizavi de Securitate in anii lui Gheorghiu-Dej sau in anii lui Ceausescu. In ambele perioade, Securitatea il urmarea pe Radu Ciuceanu din acelasi motiv: "element profund ostil oranduirii noastre de stat". Asa ca nu trebuie sa mire ca Radu Ciuceanu era urmarit si fiecare pas al sau monitorizat. Se schimbau "etapele", Securitatea ramanea mereu activa, constant represiva. In 1948, Radu Ciuceanu a fost arestat si azvarlit in inchisoare pentru sabotaj, in 1949-1950 erau arestati tarani care spuneau ca nu vor sa manance din gamela in colhozuri, in 1958-1959 erau arestati intelectuali fiindca il citeau pe Schopenhauer sau pe Octavian Goga, in 1974-1975 neoprotestantii erau dati afara din serviciu sau condamnati fiindca distribuiau Biblii, iar in 1987 muncitorii care isi strigau foamea in strada erau batuti si incarcerati, concluzioneaza istoricul Octavian Roske. "O logica a terorii exista in toata aceasta vanatoare de dusmani care trebuie striviti, chiar inainte de a apuca sa se ridice in picioare, chiar inainte de a deschide buzele, rostind un cuvant de aparare. Urmarirea lui Radu Ciuceanu, in mijlocul anilor '60, face si ea parte din acest urias tablou dantesc", pe care memoria si documentele stranse de Radu Ciuceanu intr-o carte ne va permite sa-l intelegem mai profund. Dupa decembrie 1989, Radu Ciuceanu a avut acces la dosarele sale de urmarire intocmite de Securitate. Nu a avut acces decat la trei din voluminoasele dosare, al patrulea, care cuprindea colaborarea sa cu Europa Libera a disparut fara nicio explicatie. Socul este enorm, intre numerosii informatori care i-au transformat viata intr-un infern, multi sunt oameni apropiati, nici prin gand nu i-ar fi trecut sa-i banuie de "colaborare cu inamicul". Memoria autorului e in permanenta alerta. El stie ca ultima capcana care il pandeste pe memorialist este a ceea a "tim�pului latent": intoarcerea in trecut, marturiseste Radu Ciu�ceanu, ca sa nu devina imposi�bila sau inutila, trebuie sa-l insoteasca pe autor ca o umbra neiertatoare.

Tesu SOLOMOVICI