In 1943, desi razboiul nu se incheiase, Stalin facea presiuni asupra britanicilor cu privire la viitoarele granite din estul Europei. Pe 5 octombrie 1943, ministrul britanic de Externe Anthony Eden expunea presiunile si viziunile lui Stalin privind soarta tarilor est-europene intr-un amplu memorandum, clasificat ca secret. Pana la urma Stalin avea sa obtina ceea ce isi dorea, britanicii slabiti de razboi cedand pe toata linia. Memorandumul lui Anthony Eden, intitulat "Frontierele vestice ale URSS" expune pe larg evolutia ideilor dictatorului de la Moscova cu privire la impartirea zonelor de influenta (George Damian) Frontierele - principala problema In decembrie 1941, Stalin m-a informat ca, in opinia sa, problema frontierelor vestice ale U.R.S.S. este "principala noastra problema in razboi". Credem ca sovieticii isi mentin parerea, desi aceasta problema nu a mai fost ridicata de catre acestia in ultimele luni. 2. Atitudinea sovieticilor in discutiile viitoare legate de Europa se presupune ca va fi ca urmare influentata de viziunea noastra legata de frontierele lor vestice. 3. In orice caz, aceasta problema a devenit una de mare importanta odata cu apropierea armatelor sovietice de fostele granite ale Poloniei. Rezolvarea problemelor care vor aparea va fi foarte dificila daca nu se stie pozitia noastra si a celorlalte guverne fata de aceasta chestiune. 4. Pretentiile teritoriale ale sovieticilor se impart in cele care afecteaza (a) Polonia si (b) alte tari, si anume: (1) Statele baltice, (2)Finlanda si (3) Romania. (a) Polonia

		Anthony Eden (in stanga, in picioare) a fost silit sa stabileasca cu Molotov impartirea in zone de influenta a Europei de Est

5. In diferite ocazii, Stalin, Molotov si Maisky, au indicat faptul ca Linia Curzon, cu mici modificari, reprezinta un punct de plecare satisfacator pentru a ajunge la o intelegere teritoriala cu Polonia. Pana acum ne-am mentinut parerea ca nu vom recunoaste nicio modificare teritoriala facuta in Polonia incepand cu august 1939, dar nu le-am oferit rusilor nicio indicatie precisa cu privire la viziunile noastre. 6. Frontiera sovieto-polona este principala problema. Atitudinea guvernului polonez este aceea ca ei nu pot ceda in cadrul desfasurarii razboiului niciun fost teritoriu polonez, fara a pierde incredere poporului sau loialitatea trupelor sale de peste hotare (o chestiune de interes direct pentru noi). Nici noi la randul nostru nu putem ajunge la o intelegere, scrisa sau nescrisa cu guvernul sovietic cu privire la cedarea teritoriilor poloneze din moment ce suntem legati de garantiile oferite Poloniei in iulie 1941, cand Tratatul Sovieto-Polonez a fost semnat, iar apoi in 1942, in momentul negocierilor privind Tratatul Anglo-Sovietic. Rezistenta poloneza 7. Exista totusi semnale ca guvernul polonez nu doreste sa amane rezolvarea problemei pana cand armatele sovietice vor trece frontiera poloneza in august 1939. Trebuie luate cat mai curand masuri cu privire la fortele ascunse poloneze, bine organizate, care lupta impotriva Rusiei si viceversa. Am inmanat colegilor mei un document separat cu privire la aceasta problema. Problema reluarii relatiilor diplomatice dintre Polonia si Rusia va deveni atunci una acuta. Ne vom confrunta cu un impas al tuturor acestor chestiuni daca , fara a abandona principiul nerecunoasterii niciunei modificari teritoriale pe timpul razboiului, nu vom putea arata guvernului rus ca nu dorim sa ne opunem principalelor pretentii teritoriale ale acestuia in vest. 8. Propun ca politica noastra sa nu se opuna pretentiilor sovietice cu privire la Linia Curzon, care sa fie baza noii frontiere sovieto-poloneza, dar sa fie facute toate eforturile posibile pentru a asigura o modificare prin care orasul Lwow sa fie inclus in Polonia. Pretentiile polonezilor referitoare la Vilnius, care prezinta mare importanta pentru acestia, sunt de nerealizat, chiar si in baza considerentelor geografice. Am putea totusi sa accentuam importanta atasarii orasului Vinius Poloniei si sa o folosim ca o moneda de schimb cu guvernul sovietic in vederea obtinerii orasului Lwow in favoarea polonezilor. Polonia ar trebui sa primeasca ca si compensatie in vest Danzig, Prusia de Est si partea de sus a Sileziei. Guvernul sovietic a insistat in favoarea acestor aranjamente in detrimentul Germaniei. Aceste schimbari teritoriale ar putea implica transferuri majore de populatie. 9. La Quebec am dicutat cu dl. Hull propunerea de mai sus. El a spus ca aceasta propunere ridica probleme dificile, dar chestiunea trebuie discutata din moment ce guvernul rus o va ridica in orice discutie de dupa razboi. Dl. Hopkins mi-a spus ca stie ca viziunea presedintelui Roosevelt despre frontierele Rusiei este aproape identica cu a mea si ca presedintele i-a spus deja acelasi lucru Dlui Molotov si Dlui Litvinov. Pozitia americana 10. Cu toate acestea, nu cred sub nicio forma ca Guvernul Statelor Unite va sustine formal parerile pe care se pare ca presedintele le-a exprimat. Dl. Cordel Hull, care va fi omologul meu la discutiile de la Moscova, se va abtine foarte probabil de la orice comentarii pe seama acestei probleme. Guvernul Statelor Unite a adoptat mereu o linie ferma impotriva recunoasterii oricaror modificari teritoriale influentate de forta, iar intr-un an electoral acesta va acorda o atentie sporita bunei organizari a votului unui numar de aproximativ trei milioane de votanti polonezi. In chestiuni de acest gen, consider important ca noi sa actionam impreuna cu guvernul Statelor Unite, mai ales ca noi, spre deosebire de guvernul Statelor Unite, avem un tratat si o serie de alte angajamente fata de Polonia. Altfel, polonezii nu vor rezistra tentatiei de a opune Statelor Unite. 11. Totusi, "Sedinta Secretarilor de Stat pentru Afaceri Extere" ce va urma este o intalnire preliminara care analizeaza situatia si pregateste terenul pentru viitoarea intrevedere a prim-ministrului, premierului Stalin si a presedintelui Roosevelt. Ca urmare, solicit aprobarea colegilor mei ca, fara implicarea guvernului Maiestatii Sale, sa folosesc oportunitatea reprezentata de discutiile de la Moscova pentru a observa care sunt pozitiile legate de viitoarele discutii dintre presedinte si cei doi prim-ministri. Acest demers ar avea avantajele ca (1) presedintele este mai deschis la discutii decat dl. Hull; si (2) ne va oferi avantajul de a vedea daca sovieticii care avanseaza vor ajunge anul acesta pana la Polonia. 12. In analiza acestei chestiuni, care este probabil sa apara la intalnire, voi aborda subiectul, intreband guvernul sovietic ce va face el in cazul in care guvernul polonez ar fi pregatit sa accepte o intelegere legata de frontiera in baza liniei mentionate in paragraful 8 de mai sus. Voi arata faptul ca daca noi decidem sa nu ne opunem unei intelegeri referitoare la trasarea liniei frontieri poloneze asa cum figureaza in paragraful 8, si polonezii vor fi gata sa o accepte, ne putem astepta din partea guvernului rus la o cooperare in privinta problemelor de dupa razboi din Europa precum si in privinta (1) reluarii relatiilor cu guvernul polonez; (2) cooperarii cu noi si guvernul polonez pentru gasirea unor solutii "satisfacatoare" in privinta (a) grupului de rezistenta polonez (vezi paragraful 7 de sus); (b) pozitia polonezilor in U.R.S.S.; (c) sprijinul lor pentru Uniunea Patriotilor Polonezi si al armatei rivale poloneze din U.R.S.S.. Actiunile sovieticilor asa cum sunt prezentate mai sus vor putea duce la inlaturarea suspiciunilor resimtite in cercurile poloneze, cum ca U.R.S.S. nu este interesata de problema frontierelor cat de problema transformarii Poloniei intr-un stat-marioneta. 13. Ma vad nevoit ca, avand in vedere trataul si angajamentele noastre, sa informez guvernul polonez , inainte de deschiderea conferintei, despre faptul ca vom analiza cu guvernul sovietic relatiile Poloniei cu Rusia, iar problema frontierelor nu va face exceptie. "Eliberarea" balticilor 14. Rusii sustin ca statele baltice au votat si au hotarat singure sa faca parte din Uniunea Sovietica in vara lui 1940 si ca urmare, sunt parte integranta a U.R.S.S.-ului in momentul atacului Germaniei. Nu exista nici cea mai mica sansa ca rusii sa renunte la aceasta afirmatie. Mai mult, in mai 1942, cand dl. Molotov se afla in tara noastra, guvernul Maiestatii Sale si-a exprimat acordul pentru semnarea unui tratat care sa contina, intr-o forma asupra careia s-a convenit ulterior, recunoasterea de catre noi a cererilor Rusiei cu privire la statele baltice. Tratatul de principiu despre care s-a vorbit la acea data nu a fost semnat deoarece a fost suprimat de Tratatul de 20 de ani, care nu pomenea nimic despre frontiere. Dar suntem de acord cu guvernul sovietic legat de acest punct de discutie. (2) Finlanda In decembrie 1941, Stalin mi-a spus ca si-ar dori sa vada granita din Finlanda restabilita pe pozitia din 1941 imediat dupa izbucnirea razboiului. Mi-a mai spus ca ar dori o alianta cu Finlanda care sa ofere Uniunii Sovietice posibilitatea de a-si mentine baze militare si navale pe teritoriul finlandez. Mai departe, acesta a spus ca Uniunea Sovietica i-a facut un cadou Finlandei oferindu-i regiunea Petsamo (in principiu fara a avea pretentii asupra acestei in momentul incheierii paci sovieto-finlandeze din martie 1940), un cadou pe care acum il vor inapoi, din cauza "comportamentului foarte rau al finlandezilor". In mai 1942, dl. Molotov a repetat ce a spus Stalin (fara sa faca referire la Petsamo), accentuand faptul ca rusii doresc sa revina asupra Tratatului sovieto-finlandez din martie 1940, afirmand ca intentia lor este aceea ca Pactul de Asistenta Mutuala (asa cum s-a referit el la alianta "propusa" finlandezilor despre care vorbea Stalin) sa includa o garantie a independentei Finlandei. De atunci nu a mai fost facuta nici o referire la Petsamo. Frontiera din 1940 includea orasul Viborg in Uniunea Sovietica; insula Hango, care a fost inchiriata de U.R.S.S. pentru 30 de ani prin tratatul sovieto-finlandez, chestiune foarte delicata pentru finlandezi, ar fi cu siguranta unul din locurile unde rusii vor o baza. In luna martie presedintele Roosevelt mi-a spus ca nu vede niciun impediment acum in a fi de acord cu cererile Rusiei cu privire la Finlanda. Ce voia Stalin de la Romania In decembrie 1941, Stalin mi-a spus ca granita Romaniei trebuie trasata astfel incat Basarabia si Bucovina de Nord sa fie incluse in Uniunea Sovietica. Acesta a mai spus ca granita de vest a Romaniei trebuie extinsa in detrimentul Ungariei, avand in vedere ca in zona exista 1.250.000 de romani sub stapanire ungara. El a facut o propunere cu privire la o alianta intre Romania si Uniunea Sovietica, similara cu propunerea pentru Finlanda, care sa permita stabilirea unor baze militare pe teritoriul romanesc, sugerand ca aceasta alianta sovieto-romana va garanta protectia Romaniei impotriva Ungariei. In mai 1942, dl. Molotov a vorbit despre acelasi lucru. Aceste pretentii teritoriale ale rusilor nu includ niciun teritoriu care sa nu fi fost inglobat in granitele din 1941. Pana la ora acuala, din cate stiu eu, americanii nu si-au exprimat punctul de vedere cu privire la aceasta problema. 15. Nu se pune problema semnarii unui acord scris cu rusii pentru orice problema legata de aceste pretentii teritoriale. Dar voi cere permisiunea colegilor mei pentru a purta o serie de discutii cu reprezentantii sovietici si americani, in aceleasi conditii propuse in paragrafele 11 si 12 legat de problema frontierei sovieto-poloneze, plecand de la premisa ca, in timp ce noi nu ne rezervam dreptul de a nu recunoaste nicio modificare teritoriala in timpul razboiului, guvernul Maiestatii Sale, la momentul potrivit, nu se va opune cererii sovieticilor de a reveni la granitele din 1941 in ceea ce priveste Finlanda, statele baltice si Romania.

Traducere de Ioan Tudor