Valentin HOSSU-LONGIN 

Maine, 8 noiembrie 2008, la Ramnicu Sarat are loc un eveniment cu totul deosebit, comemorarea a 13 ani de la trecerea in eternitate a Seniorului Corneliu Coposu (20.V.1913 - 11.XI.1995), supranumit "Presedintele Moral al Romaniei". Cu aceasta ocazie, Fundatia pentru Democratia Crestina, presedinte Ion Diaconescu, din care fac parte supravietuitori ai terorii comuniste si urmasi ai acestora, aduce un pios omagiu tuturor luptatorilor impotriva regimului dejist-ceausist, in general, si in memoria martirilor national-taranisti savarsiti in cele mai cumplite inchisori ale Gulagului romanesc, printre care un loc aparte l-a ocupat penitenciarul din Ramnicu Sarat. "Ne vom aduna acolo, declara Andrei Dimitriu, vicepresedinte PNTCD, cei care cred ferm in valorile moralei crestine, in onoare si patriotism, pentru a aminti contemporanilor si in special tineretului ca au existat semeni de-ai nostri hotarati sa puna interesele fundamentale ale poporului roman - libertate si democratie - mai presus de propria lor viata. Nu putem fi suficient de recunoscatori pentru sacrificiul detinutilor politici care au inteles maleficitatea comunismului si a ocupatiei sovietice, in distrugerea fibrei nationale a poporului nostru, si s-au inregimentat total in lupta inegala cu sistemul bolsevizat. Prezenta noastra la Ram�nicu Sarat e dovada vie ca sacrificiul lor n-a fost inutil. Macar acest lucru il merita!" Am fost si eu acolo, in luna februarie a.c., cand manifestarile omagiale vizau lansarea proiectului "Memorialul Ramnicu Sarat", la initiativa PNTCD si a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (vezi ZIUA, 5 si 28 martie), acum in plin proces de edificare. Este un taram al durerii absolute, unde dincolo de batai, schingiuiri, foame, umilinti si moarte, detentia insemna ca te afli intr-un "mormant al tacerii". Nimeni nu avea voie sa vorbeasca. Nimeni nu putea auzi o voce omeneasca si nici macar alte sunete. Pana si satrapii inchisorii vorbeau in soapta, intr-o limba neinteligibila, gardienii adusi de sovietici din pustiile asiatice aveau trasi, peste bocanci, niste paslari, pentru a le inabusi pasii cand faceau rondul prin fata celor 36 celule, sa-i surprinda, prin vizeta, pe cei ce nu respectau regulile acelui spatiu lugubru, de cam 2,5 m pe 3, numit celular... Aici au fost adusi universitari, prelati, ofiteri superiori si, mai ales, fruntasi ai partidelor istorice. Aici si-au petrecut ultimii ani de viata Ion Mihalache, Gh. Ion (Jenica) Arnautu, Gh. Dobre, Aurel Dobrescu, Constantin Hagea, Ion O. Lugosianu, Constantin Pantazi, Teodor Roxin, dupa deces fiind aruncati intr-o groapa comuna. Aici i-au prins ultimii ani de detentie (pana in 1963-64) pe Corneliu Coposu, Alexandru Todea, Ion Barbus, Ion Ovidiu Borcea, Alexandru Bratu, Camil Demetrescu, Ilie A. Lazar, Horia Macellariu, Ion Puiu, Augustin Visa si Ion Diaconescu, actualmente fiind singurul supravietuitor al teribilei inchisori, socotite un adevarat iad pe pamant. Dupa moartea lui Ion Mihalache, in aprilie 1963, inchisoarea a fost inchisa. Genocidul romanesc, ca forma de stat a eliminarii opozantilor regimului comunist, inseamna ca in cele peste 120 inchisori si alte locuri de detentie au fost dusi circa doua milioane de oameni, din care trei-cinci sute de mii au murit, in perioada 1947-1964 (cifra exacta nu se va sti niciodata, deoarece decedatii erau aruncati in gropi comune, cel mai adesea fara sa li se indice numele, ziua si cauza mortii). Cu toate ca este bolnav, presedintele de onoare al PNTCD, Ion Diaconescu, speram sa fie alaturi de cei ce vor participa la ceremoniile de maine si la Simpozionul "Cei care au biruit Infernul", unde se va relansa volu�mul "Prin ungherele iadului comunist - Ramnicu Sarat", scris in colaborare cu Cicerone Ionitoiu, "taranist-manist" inca din tinerete, acum traitor la Paris, purtand pe umeri o varsta nonagenara. Primaria orasului buzoian se straduie sa fie o adevarata gazda, pentru un asemenea eveniment de istorie contemporana.