Zoe PETRE 

Plutarh relateaza cum, citind o biografie a lui Alexandru cel Mare, Caesar a izbucnit in plans: la varsta lui, Alexandru cucerise neamuri nenumarate, in vreme ce el insusi nu infaptuise nimic memorabil. Dl. Basescu si-a amintit zilele trecute de maresalul Antonescu ordonand Armatei Romane sa treaca Prutul, si a plans in direct pe postul national de radio. Sa fi contat oare ca maresalul avea in 1941 o varsta apropiata de cea pe care presedintele se pregatea sa si-o sarbatoreasca? Dl Basescu este, ca si in cazul condamnarii comunismului, o victima - cat se poate de consimtitoare - a propagandei ceausiste si a propriei sale viziuni elementare despre istoria recenta. La inceputul anilor '70, Partidul a comandat o monografie recuperatoare a lui Antonescu, tiparita, apoi brusc retrasa de pe piata si topita, nu inainte de a fi fost cumparata de cateva mii de persoane, drept care a continuat sa circule pe sub mana, alimentand analogiile dintre Maresal si Multiubitul. Scurt timp dupa aceea, Marin Preda scrie "Delirul", obtinand un succes de piata exceptional, elogiile lui Ceausescu si un vraf de documente tinute pana atunci la secret. Escamotand si alianta cu legionarii, si legile rasiste, si pogromurile, si lagarele din Transnistria, apologetii lui Ceausescu deveneau subit apologeti ai Maresalului (si vice-versa), substituind o fictiune tragica personajului istoric care a sacrificat propriilor sale himere interesul national al Romaniei. Partizanii traditionali ai dictaturii antonesciene, de la cei doritori de ordine si disciplina la anticomunisti si antisemiti, se intalneau astfel in mod "fericit" cu national-comunistii tot mai numerosi din generatia Cantarii Romaniei, si cu deosebire din Armata, Securitate si activul inferior de partid. Din ce categorie face parte dl. Basescu? Mi-ar fi egal, daca n-ar fi vorba de persoana care ma reprezinta in fata intregii lumi. Tot asa cum m-a jignit dl. Iliescu, clamand ineptia dupa care Transnistria nu facea parte din "teritoriul national" al Romaniei, drept care lagarele de acolo nu ar putea fi imputate romanilor, tot astfel, ma jigneste si dl. Basescu cand plange in memoria Maresalului si provoaca opinia publica sa denunte antisemitismul incurabil al romanilor. Ma jigneste si cand "uita" sa mentioneze Israelul printre vecinii Siriei, unde s-a aflat recent in virtutea unei strategii de politica externa care imi scapa cu desavarsire pana ce am aflat din presa ca dl. presedinte se ofera voluntar pentru a media conflictul istoric din Orientul Mijlociu. Izvorata din adancul mitologiilor ceausiste, aceasta oferta - pe cat de putin asteptata de partile in conflict, pe atat de revelatoare pentru complexele de marire pe care le nutreste dl. Basescu - se asorteaza perfect si cu jignirea Israelului, si cu stralucita reputatie de mediator pe care si-a consolidat-o presedintele pe plan intern in ultimii patru ani. . Aflu cu induiosata surprindere ca s-a mai volintirat si a mai plans cineva zilele trecute. "Am avut o mare emotie aseara, am plans in fata casei, pe bordura, ca un cocosat lipit de gard, si m-am gandit la destinul acestui brav marinar": se astepta sa fie invitat la ziua presedintelui Basescu pentru a-l invata pe "taranul de la Babadag" cum e cu sampania. Credeti ca e vorba de vreun arbitru al elegantei, descins direct dintre eroii rafinati ai lui Mateiu? E cu mult mai mult decat atat: e senatorul Vadim, brusc coplesit de vocatia paidetica de a-l invata pe dl. Basescu dansul si bunele maniere, tot astfel cum dl. Basescu e coplesit de visul de a aduce cu a sa mana pacea in Orientul Mijlociu (si Premiul Nobel in activitatea pe ramura la Bucuresti). Vor fi avand si dl. presedinte, si amicul d-sale, naturelul simtitor, precum Cracanel, or fi dezesperati ca Didina ii traduce si nici macar nu-l pot regula ca lumea pe Bibicu, dar tot nu se face pentru ca sa nu se stapaneasca. Vorba lui Pampon: "Nu mai plange, nu sade frumos, un volintir ca d-ta!"