Pentru cei care cred ca un festival international de film isi indeplineste misiunea numai daca reuseste sa impuna noutatea, editia a 53-a a competitiei de la Valladolid poate fi considerata o "misiune indeplinita". Castigatorul Marelui Premiu Spicul de aur este Stomacul (foto), opera prima a brazilianului Marcus Jorge, care a fost rasplatit si cu Premiul Pilar Miro, pentru cel mai bun debut. Cum a reusit acest june autor, care a studiat cinema in Italia, sa cucereasca sufragiile juriului international dar si pe cele ale juriului tineretului care i-a oferit premiul sau? Juratii tineri au oferit o explicatie apreciind "originalitatea subiectului, tratarea ironica a realitatii, vioiciunea ritmului narativ, firescul interpretarii si excelenta montajului si a coloanei sonore". Adevarul este ca toate aceste calitati fac din povestea unui bucatar care ajunge la puscarie o fabula morala despre putere si despre coruptie. Eroul sau, poreclit Rozmarin, e un baiat de la tara care invata sa gateasca cu rafina�ment, talentul sau gastronomic ajutandu-l sa se descurce in viata, sa obtina avantaje nesperate si sa-i manipuleze pe altii. Cu un sarcasm bine dozat, filmul arata cum "taranoiul" castiga bunavointa mafiotilor din inchisoare si provoaca seisme in ierarhia lor. Sigur ca am mai vazut povesti cinematografice care fac din bucatarie un micro�cosmos plin de sensuri (ca de pilda oscarizatul Ospat al Babettei semnat de danezul Gabriel Axel), dar acesta intra in memoria cinefila prin cruzimea tabloului de moravuri, prin violenta senzoriala a descrierii poftelor gastronomice. Iar Joao Miguel, care il joaca pe fals naivul bucatar, a binemeritat un premiu de interpretare (castigat ex aequo cu spaniolul Unax Ugalde, rasplatit pentru rolul idealistului preot din Vestea cea buna). Nu stiu daca preferinta pentru comedie e o compensatie pentru nelinistile vremurilor de criza (cea financiara mondiala, de acum, e pe toate canalele) dar acest gen a fost favorizat de palmaresul editiei cu numarul 53. O co-productie dintre Spania si Argentina, Epruberta de Alberto Lecchi a dobandit Premiul Spicul de argint. Pornind de la incurcaturile provocate de spargerea unei eprubete cu urina, pe care un sofer de autobuz trebuie s-o duca la analize intr-un mare oras, filmul migreaza in zona comediei romantice, cu un El si o Ea care la un moment dat se detesta, pentru a-si recunoaste, in final, afectiunea reciproca. Filmul e agreabil si are irizatii de tristete care-i stau bine, dar as fi vazut mai degraba onorat cu acest premiu filmul mexican Desertul interior, de Rodrigo Pla, o parabola a fanatismului religios configurata in frapanti termeni vizuali. Un alt titlu subevaluat (desi premiat cu Premium FIPRESCI, al criticii internationale) mi s-a parut Fereastra, de Carlos Sorin, un superb film elegiac despre singuratatea in moarte, cu ecouri din Bergman, recunoscute de autorul care a declarat ca Fragii salbatici este una dintre peliculele care l-au marcat cel mai mult. Dar nu numai America Latina a confirmat, la aceasta editie, ca este un teritoriu cinematografic intr-o efervescenta epoca de reinnoire. Din Danemarca au venit semnale de noutate prin Teribil de fericit, de Henrik Ruben Genz (premiat pentru scenariu si pentru muzica), un film cu intriga politista, care transgreseaza frontierele genului si, in orice caz, ocoleste cliseele acestuia. O coproductie dintre Danemarca, Finlanda, Norvegia si Suedia, Momente de neuitat, de Jan Troell, ocupa, de asemenea, doua locuri in palmares: Premiul pentru ima�gine si Premiul pentru interpretare feminina castigat de Maria Heiskanen. Cu o prezenta spaniola mai pregnanta ca in alti ani, in sectiunea oficiala (vezi si Premiul special al juriului pentru Intoarcerea la Hansala, de Chus Gutierrez) sau in sectiunea Punct de intalnire (unde a castigat Intimi si straini, de Ruben Alonso), festivalul a oferit, la aceasta editie motive de satisfactie pentru toata lumea. Unul dintre ele a fost si Premiul onorific atribuit actritei Carmen Maura, muza unor regizori marcanti precum Pedro Almodovar si Carlos Saura. Exuberanta si comunicativa interpreta s-a aflat in centrul celui mai emotionant moment al Galei de inchidere a Festivalului.

Dana DUMA