Octavian HOANDRA 

Exista, pentru cei care vad si simt, in dinamica interioara a electoratului nostru, pus iarasi in fata urnelor, un fel de neliniste surda, un fel de disperare nerostita, care va face ca aceste alegeri sa fie, intr-un fel, cu totul altfel decat toate celelalte. Daca pana acum cei care stiu ce anume presupune un vot - aceia dintre cetateni care prin atitudinea lor responsabila s-au integrat culturii civice de tip participativ, au avut nesansa ca rezultatele alegerilor sa fie contrariul votului lor (cu maximum o exceptie, dealtfel dezamagitoare - Emil Constantinescu), acum acestia sunt pusi in fata unui altfel de examen. Unul de factura morala; si, poate ca dupa felul cum va arata acest vot se va putea construi o schita care sa ne arate, atat noua, traitori in Romania, cat si natiunilor europene, care, intr-un fel sau altul ne-au luat in calcul ca parteneri, adevarata fata a tarii. Ce fel de vot vom avea, totusi, dupa aceasta mascarada, care poarta numele generic de "alegeri uninominale"? Sunt multe lucruri de luat in seama, dar am sa ma refer doar la cateva aspecte, pe care le consider mai mult decat importante. Acum patru ani, pentru prima data in Romania, un partid si un om au adus pe scena publica ura generalizata. Aceasta cutie a Pandorei, deschisa timp de patru ani nu a facut altceva, decat sa arunce, in randul populatiei, pegra celui mai inuman sentiment, ca arma politica. Sa scoata, din adancurile negre ale sufletului unei natiuni, cele mai reprobabile sentimente. Intreaga scena politica s-a transformat intr-un "tribunal al poporului", pe care s-a desfasurat, timp de patru ani o piesa de teatru desprinsa, parca din anii de glorie ai comunismului si ai politiei politice. Pe acest fond, Constitutia Romaniei a fost incalcata flagrant, de insusi presedintele tarii, iar Parlamentul, cea mai importanta institutie in stat, a fost diabolizat, incercandu-se, prin nenumaratele actiuni ale presedintelui si a partidului prezidential, decredibilizarea totala a acesteia. Uriasa apetenta a acestui partid, coordonat de la Cotroceni, pentru o forma clara de dictatura bazata pe transformarea statului democratic intr-unul politienesc a fost, de-a lungul acestor patru ani, greu de ascuns: dorinta presedintelui de a distruge celelalte partide (PSD - prin "grupul de la Cluj", si PNL - prin desprinderea fractiunii Stolojan, Stoica), a UDMR prin "impartirea" lui in doua, diminuarea fortei Parlamentului prin propunerea unui Parlament unicameral, intentia acestuia de a construi un mare partid prezidential, care seamana flagrant cu partidul "unic" de dinainte de 1989, compromiterea tuturor adversarilor politici cu ajutorul unor oameni din justitie, recenta alianta cu partidul Romania Mare, dar si gestul pur electoral al promulgarii legii prin care salariul profesorilor creste cu 50%, pe fondul in care criza mondiala bate la usa Romaniei, nu sunt altceva decat "semne" evidente ale scopurilor acestui partid si al conducatorilor sai. Pe acest fond, tensionat si otravit, in care violentele, ura, minciuna si lipsa de orice scrupul au fost potentate incepand cu abominabila incitare "la tepe, in piata universitatii!" de acum patru ani de catre dl. presedinte, vom avea din nou alegeri. Insa lucrurile nu au ramas asa: multi oameni de valoare ai "partidului prezidential" se intreaba tot mai serios daca locul lor (mai) este intr-o asemenea formatiune politica si isi dau seama ca romanii nu sunt prosti. Asa ca in ciuda incitarilor la violenta (spanzuratori, tepe, ghilotine s.a.m.d.), cunoscute de-acum, ale partidelor "nocive", pe care cetateanul le va identifica, (chiar daca o data s-a lasat pacalit de ele), in ciuda unui cor de slugi intelectuale care, la ordin incearca sa ne spuna ca suntem un popor de cretini corupti, care trebuie sa ne sfasiem intre noi, cred ca tocmai pentru ca am trait si traim atat de intens, de mai mult de cincizeci de ani, noi, romanii avem multe de spus si durerile sau necazurile noastre nu mai pot constitui obiectul acelei cinice manipulari de acum patru ani.