Dan PAVEL 

De cate ori stanga incearca sa revina la putere, miscarile sindicale se intensifica in perioadele precampaniei si campaniei electorale. Cine crede ca este o simpla coincidenta este naiv. Mai multi lideri sindicali din sindicatele care au anuntat ca vor organiza greve de avertisment sau greve generale in perioada campaniei pentru alegerile parlamentare sunt in acelasi timp si candidati ai diferitelor partide. Daca nici asta nu este incompatibilitate, atunci care? Asa-zisii "baroni sindicali", despre ale caror afaceri presa a scris volume, sunt legati prin interese mai mult decat obscure de anumite cercuri clientelare. Interesele sindicalistilor nu pot fi reprezentate corect de asemenea lideri sindicali. Chiar daca unele sondaje publicate si mai multe nepublicate indica vag anumite tendinte, nimeni nu stie precis care vor fi efectele miscarilor sindicale asupra rezultelor alegerilor din 30 noiembrie 2008. Actualii guvernanti au lasat pe seama viitorului guvern, care nu va mai guverna sub presiunea alegerilor, sarcina clarificarii actualelor dispute salariale. Chiar si presedintele Romaniei, Traian Basescu, a facut un apel catre sindicate sa amane miscarile sindicale pana dupa alegerile parlamentare. Se pare ca apelul nu a fost luat in considerare. Poate ca era mai potrivit un apel din partea fostului presedinte, Ion Iliescu. Sau un ordin ferm dat personajelor responsabile de intermedierea relatiilor dintre partidele si sindicate. Planificarea miscarilor sindicale si a grevelor in perioada campaniei electorale demonstreaza iresponsabilitatea liderilor sindicali. Asteptarile electoratului din tara noastra cu privire la primele alegeri uninominale erau imense. Alegatorii ar fi avut sansa pentru prima data sa trimita in parlament persoane concrete, mai apropiate de interesele si preferintele lor, care sa le reprezinte acolo interesele. Pentru a-si exprima corect optiunile, aveau nevoie de calm, liniste, dezbateri intre candidati, analizarea proiectelor acestora, compararea ofertelor electorale. Or, intensificarea miscarilor sindicale va compromite in mare parte dezbaterea pe probleme politice si pe proiecte la care ne asteptam. Va fi un bruiaj care va distorsiona profund calitatea dezbaterilor electorale. Iar cand bruiajul vine din partea unor actori politici cu identitate precisa, el se numeste manipulare. Este clar ca guvernul condus de Calin Popescu Tariceanu refuza sa aloce pentru salarii mai multi bani decat ii permite bugetul. Si cum a ramas mai putin de o luna pana la alegeri, este la fel de clar ca este imposibila schimbarea guvernului in aceasta perioada. Prin urmare, miscarile sindicale sunt absolut inutile si contraproductive. Insa evidenta logica, economica si politica nu valoreaza nici cat o ceapa degerata in fata unor lideri sindicali manipulati de interese politice si de afaceri care nu au mare lucru in comun cu interesele sindicalistilor. Exista posibilitatea ca alegatorii din aceasta tara sa inteleaga inutilitatea acestor greve si sa nu-i sanctioneze pe actualii guvernanti. Totul depinde de modul in care liberalii vor sti sa-si prezinte in campanie motivatiile politice si economice care i-au determinat sa refuze gestul populist de a mari salariile profesorilor si apoi ale altor bugetari, dupa principiul "dupa noi, potopul". Nu au existat pana acum alegeri in Romania postcomunista care sa nu fie marcate de manipulari grosolane, actiuni subversive, tentative si actiuni de a fura voturi sau de a da mita electorala. Sunt facute cu o subtilitate de ciocanar care sorteaza oua. Nu pot fi considerate alegeri libere si corecte. Cu toate acestea, viata politica merge inainte, de parca alesii nostri au ajuns in mod corect in parlament, la primarii si in guvern. Ne mintim singuri, de la primele pana la ultimele alegeri libere. Si pentru ca ne complacem cu seninatate in minciuna, nici nu meritam alta soarta.