Care pe care? Basescu sau Tariceanu? Statura de lider sindical vazut de la spate. Intra in studioul de televiziune. Usa larga in urma cu 15 ani pare acum neincapatoare pentru el. Cu fata la obiectivul de filmat vorbele sale stropesc neiertator: ori li se maresc la toti lefurile cu cel putin 50 la suta, ca si profesorilor, ori ies in strada. Guvernul iese din presing: a prezis ca, daca salariile educa�torilor cresc, ceilalti vor cere la fel. Iata, ceilalti au venit si cer la fel. A prezis, s-a adeverit. Inca o data a avut dreptate. Ro�ma�nia are, in sfarsit, un guvern respon�sabil. Traiasca Guvernul! Cartile trec la presedinte. Promulga, nu promulga? Nu se mai aude nici musca. Doar talk-showurile. Presedintele zice, nu-i scandal, nu-i progres. Si promulga. Jos Tariceanu! Guvernul blocheaza salariile profesorilor. Progresul merge ca pe roate. JumAtate de obiectiv a fost atins: capra vecinului profesor nu se simte prea bine. Liderii au ramas datori cu jumatatea pro�misa alegatorilor lor. Si apelea�za la solutia eterna: strada, jos guvernul, hotii, mincinosii... Adrenalina se consuma in grup, splina se relaxeaza. Guvernul ridicA mainile, slava tie, Doamne! Mai sunt cateva zile pana la alegeri, ne putem proba consecventa ideo�logica, intransigenta. Liderii sindicali apasa pe acceleratie. Strada e balta lor. O tulbura pen�tru pescuitorii priceputi. Altadata ar fi ravnit la postul de prim-ministru, ca Victor Ciorbea sau Miron Mitrea. Societatea aluneca pe orizontala. Ce-i drept, nu mai sunt vremurile cand Piata Victoriei gemea sub rotile tirurilor si Miron Mitrea, maharul demon�strantilor huzurea in apartamentul guvernamental al lui Hrebenciuc. S-au schimbat actorii. Piesa este insa aceeasi. Presedintele iese la balcon cu ziaristii si cere sin�dicatelor pasuire pana-n decem�brie. Iata un presedinte jucator schimbat! Iubitor de liniste. Indra�gostit ad-hoc de armonie. Si vehementa liderilor, in replica, pe gustul purtatorilor de pancarte si lozinci: Nu! Niciodata! Piesa curge. Guvernul are toate mingile ridicate la fileu. Si trage. Presedintele a avertizat, a promulgat, a tinut piept, a vrut binele tuturor, liberalul Tariceanu e de vina, el s-a opus. Punct ochit, punct lovit. Maini frecate cu satisfactia lucrului bine facut. Perdantii eterni - sindicalistii de rand. Niciunul dintre competitorii la varf nu doreste cu adevarat marirea lefurilor. Liderii ridica mingile pe care le cer interesele electorale ale acestora. Partidul care n-are lideri sindicali, sa si-i cumpere de urgenta.

Nicolae Cristache, cristas@clicknet.ro