Sorin ROSCA STANESCU 

Lovit din toate directiile, cum de altfel era de asteptat, si sub amenintarea unei motiuni de cenzura, emanatie a unitatii de monolit PD-L - PRM, Guvernul Tariceanu 2 rezista. La o prima analiza, explicatia este de o simplitate uluitoare. PSD si PD-L se bat pentru ocuparea primei pozitii, niciuna dintre cele doua formatiuni nefiind, in fond, interesata sa darame Guvernul. La o analiza mai aprofundata, insa, si explicatia devine mai subtila. Si poate lasa loc la surprize de mari proportii. Exista numai doua certitudini. Ca, pana la sorocul alegerilor, liberalii incearca cu orice chip nu numai sa reziste la putere, ci si sa-si promoveze politica pana la capat. Inclusiv in ceea ce priveste cresterile salariale. Si, in al doilea rand, este adevarul demonstrat istoric ca nimeni nu poate ramane vesnic la putere. Alegerile vor aduce pe scena politica romaneasca o alta prima vioara decat PNL. Alianta PD-L - PRM, de neimaginat in urma cu cateva luni, a devenit, gratie strategiei politice promovate de Traian Basescu, o forta politica de temut. Cel putin pana la alegeri, interval de timp in care PRM continua sa ocupe o pozitie importanta in topul partidelor parlamentare. Dispunand, prin urmare, de substantiale voturi. Nu este deloc exclus sa asistam chiar la lansarea proiectului unei viitoare Aliante DA, alcatuita de cele doua partide. Hibridul este continut, de altfel, in formula unificarii intr-un singur partid a democratilor si aripioarei Stolojan desprinsa din PNL. Dar ce va fi, vom afla curand. Ce este, stim deja. Cele doua partide au decis sa initieze, printr-o motiune de cenzura, procedurile pentru demiterea Guvernului Tariceanu. Motivul invocat este faptul ca premierul refuza sa se conformeze hotararii Parlamentului, deciziei Curtii Constitutionale si vointei politice a presedintelui Traian Basescu, in ceea ce priveste cresterea cu 50 la suta a salariilor profesorilor. O lege initiata chiar de catre PSD, pe care Executivul o infrange pe calea unei ordonante de urgenta. Dar PSD anunta, prin cea mai autorizata voce a sa, cea a presedintelui Mircea Geoana, ca refuza sa sustina demersul initiat de PD-L plus PRM vizand daramarea Guvernului. Chiar daca pretextul este umilirea proiectului socio-profesional si legislativ asumat si dus la bun sfarsit de PSD. Ciudat, nu? Oare la ce concluzie am putea ajunge, alta decat faptul ca PSD doreste ca Guvernul Tariceanu sa-si duca mandatul pana la capat? Asa este. Dar de ce? De dragul stabilitatii politice? Fiindca PSD se teme de nestavilirea actualei avalanse de revendicari salariale, in conditiile in care profesorii ar fi satisfacuti? Sau explicatia este ca PSD nu doreste sa ajute PD-L si PRM intr-un demers in urma caruia cele doua partide ar fi mult mai avantajate? Sau PSD, pe val electoral fiind, se teme ca, prin daramarea Guvernului, alegerile ar fi, inevitabil, amanate? Si doreste, cu alte cuvinte, sa vina mai repede la putere? Iata cat de complicata este situatia atunci cand incepem s-o analizam si prin alte argumente decat cele de tip binar. Eu cred ca Guvernul Tariceanu este decis sa nu se predea. Si ca are toate sansele sa-si duca mandatul pana la capat. Mai cred ca profesorii nu-si vor vedea, sub acest mandat guvernamental, visul cu ochii. Si este un mare semn de intrebare daca viitorul guvern, indiferent cine il va alcatui, va pune in aplicare legea initiata de PSD, validata de Curtea Constitutionala si promulgata de presedinte. Motivul este ca abia atunci si celelalte categorii socio-profesionale ar fi motivate sa bata cu pumnul in masa, solicitand mariri salariale la fel de substantiale. Ceea ce ar subrezi, in scurt timp, orice Executiv instalat la Palatul Victoria. Si daca asa este, atunci este greu de presupus ca, sub guvernarea Tariceanu 2, demonstratiile si grevele generale vor fi recompensate cat de cat substantial. Dar daca PSD face joc de picioare? Daca va sprijini, totusi, motiunea de cenzura? Cand a anuntat ca darama Guvernul, acest partid a procedat invers. Nu ar fi posibil si acum? Ar fi o surpriza de mari proportii.