Valentin Hossu-LONGIN 

Pentru cei 12-13 milioane de romani, care traiesc in afara actualelor hotare ale tarii, diriguitorii nostri au stabilit ca in Parlamentul Romaniei trebuie trimisi patru deputati si doi senatori, adica tot atatia cati dintr-un judet mic! S-a plecat de la concluzia falsa a participarii reduse a "diasporenilor" la precedentele alegeri - pe liste de partid - asa incat, la viitoarele alegeri uninominale se sconteaza doar pe doua-trei sute de mii de alegatori, pentru care au fost trimise in strainatate vreo sase sute de mii de buletine de vot. Pe ce criterii, e greu de inteles... Hai sa le admitem prezumtia de nevinovatie si sa nu acuzam pe nimeni de incompetenta sau rea-vointa. Pe intinsul lumii s-au delimitat urmatoarele colegii; pentru Camera Deputatilor - 1. statele din UE si Islanda, Elvetia, San Marino, Liechtenstein si Norvegia; 2. statele non-UE din estul Europei si cele din Asia; 3. statele din Orientul Mijlociu si Africa; 4. statele celor trei Americi, Australia si Noua Zeelanda; pentru Senat: colegiul I este format din colegiile 1 si 2 de la Camera; colegiul II ocupa teritoriile din 3 si 4. S-au fixat 221 sectii de vot, cu 79 in plus fata de scrutinul din 2004, cele mai multe fiind in Italia si Spania. Drept de vot au numai romanii cu domiciliu stabil (rezidenti) in tarile respective, care se declara de etnie romana, chiar daca au alta cetatenie, cu atat mai mult cei cu dubla cetatenie. Norma de reprezentare este de 70.000 locuitori pentru un deputat si de 160.000 pentru un senator. Dupa lungi deliberari, au inceput sa apara candidatii, in majoritatea lor oameni de partid sau numai simpatizanti sustinuti din tara, fara a se sti exact daca electoratul de acolo ii cunoaste si apreciaza. Tinand cont de marea diversitate a opiniilor cetatenilor, din multele tari, pusi sub aceeasi umbrela electorala, este foarte greu sa anticipezi ce criterii au stat la baza numirii unuia sau altuia dintre aspirantii la fotoliile parlamentare. Unii sunt trimisi de la centru, precum Petre Roman, din partea PNL, pentru Colegiul I Senat, stiindu-se ca este agreat in unele zone europene, dar de ce sa-l voteze "asiaticii"? Asta in timp ce, la recentul Congres al diasporei din Spania, PD-L a pregatit, prin intermediul presedintelui Basescu, candidatura deputatului William Branza, care pana acum, spun gurile rele, n-a facut nicio branza in Parlament. In ceea ce-i priveste pe candidatii din estul Europei si din zona balcanica, nominalizatii de pana acum sunt Nicolae Dabija, Vitalie Pavlicenco si Tudor Pantaru, fiecare cu merite profesionale si de partid in Basarabia, dar prea putin detasati de trecutul lor sovcietic. Problemele de spatiu, sectii de vot si nominalizari sunt deosebit de acute in ceea ce priveste Europa (in totalitate), unde exista personalitati romane de prim rang in viata cultural-artistica si stiintifica; de prezenta lor intr-un viitor Parlament nici nu s-a discutat. In schimb, s-a avut in vedere averea lor, cu cate mii de euro isi pot sustine campania, de la pixuri, esarfe si baloane pana la calatorii dintr-o tara/colectivitate in alta. Un savant, un profesor universitar, un scriitor sau artist - de prim rang fiecare - nu-si pot permite un asemenea lux. Si ies din competitie, deoarece un manelist autohton ii ia fata inventatorului sau performerului. Asa arata, de exemplu, lista candidatilor din colegiile americano-oceanice, un spatiu imens, in care sunt cuprinse cele trei Americi, Australia, Noua Zeelanda si cateva zeci de insule ale Pacificului, unde pot trai niscaiva romani (daca traiesc). Nu stiu cum s-a calculat, dar dintr-un milion si jumatate de conationali din SUA si Canada, majoritatea stabiliti acolo de multe decenii, cu peste 500 de personalitati de prim rang, se poate avea in Parlamentul Romaniei cam un deputat si o jumatate de senator! Culmea, pe aceste locuri candideaza Mircea Lubanovici (PD-L), Ana Birchall (PSD), Serban Movila (PNL), Bela Karoly (UDMR), Sorin Ioan Udroiu (PNG-CD) si altii, romani care dispun de considerabile bunuri materiale si mijloace financiare. Si, in consecinta, isi pot permite calatorii electorale si aparitii televizate, in vreme ce un scriitor de mare prestigiu ca Norman Manea n-ar fi putut pune pe tejgheaua parlamentara decat niste romane traduse si premiate...