Cristian UNTEANU 

Acum vedem cat a fost de importanta dezbaterea dramatica asupra identitatii crestine a Europei si care a fost cauza pentru care, in perspectiva aderarii unor state musulmane, s-a renuntat atat de rapid la aceasta definitie, continuta initial in Proiectul Tratatului Constitutional. A fost o greseala? Nu, au argumentat statele care sunt in favoarea integrarii Turciei, caci marele proiect nu este de a avea o Europa in format redus, nici macar una extinsa in "formula De Gaulle", adica de la Atlantic la Urali. Visul era de a se constitui o entitate de mare putere si cu mare acoperire geografica, raspunzand conceptului politic foarte la moda pana de curand, cel al Euro-Asiei. Cei care il sustin afirma ca vechile deosebiri bazate pe mentalitati, credinte, obiceiuri, structurari nationale pot fi acum dizolvate in formula noua a UE, unindu-le intr-un proiect comun de dezvoltare si res�pectandu-le diferentele. Fals, re�pli��ca adversarii indarjiti ai proiectu�lui. Fals, pentru ca UE nu s-a dovedit a fi pregatita nici pentru formula actuala cu 27 de membri si nu a formulat un mecanism rapid de luare a deciziilor, fiind necesare lungi si extenuante runde de negocieri pentru fiecare dintre deciziile strategice. Fals, pentru ca UE ramane cu o evidenta identitate crestina prin traditia sa culturala, adaugarea celei musulmane fiind o posibila sursa conflictuala, atata timp cat conceptiile celor doua sisteme religioase genereaza comportamente sociale adeseori diametral opuse... IatA de ce, la nivelul UE, se prega�teste acum un nou proiect prin care sa se redefineasca dimensiunile politice ale politicii privind "statele din vecinatatea apropiata". Ceea ce se doreste este un fel de prelungire a extinderii fara o integrare propriu-zisa a statelor respective in UE. Simplu pe de o parte, deoarece formula unor parteneriate strategice privilegiate intre UE si fiecare dintre tarile respective ar fi o solutie relativ usor de pus in practica, atata timp cat dimensiunea economica este cea privilegiata, asta implicand acorduri de liber-schimb, circulatia persoanelor si a marfurilor, acorduri vamale etc. Complicat, extrem de complicat pe de alta parte, atata timp cat toate statele respective, inclusiv Turcia, nu vor nimic altceva decat aderarea deplina la spatiul UE amenintand ca, in caz contrar, ar putea privi spre alte formule de alianta. Ceea ce, in multe cazuri, trimite direct la CSI... Modelul propus de francezi este Uniunea pentru Mediterana, la care, din spatiul nostru, s-a raspuns cu ideea unei Uniuni pentru Marea Neagra. Posibil, dar interesant pentru tarile din Maghreb si putin tentant pentru statele vecine noua, aflate sub un cu totul alt tip de presiuni politico-economice si intr-un alt sistem de relatii de securitate. Pe de alta parte, lipsa unei oferte concrete a UE catre statele aflate in prima linie de asteptare (Ucraina, Georgia, Turcia, statele din Balcani, inclusiv Serbia) ar putea sa rastoarne echilibrele de putere si asa extrem de fragile pro-occidentale si sa dea castig de cauza unor forte politice nationaliste si anti-europene. Problema enormA este ca un asemenea raspuns trebuie dublat de mijloacele financiare necesare si de un angajament de lunga durata pentru aducerea tarilor respective aproape macar de media europeana. Iar un asemenea angajament, in plina criza economica, este de neconceput. Consolidarea structurii existente pare sa fie singura cale logica. Numai ca, politic, s-ar putea sa fie insuficienta. Atunci cine va pierde?