Sorin ROSCA STANESCU 

DeSi, sub aspect psihologic, este interesant de urmarit modul in care seful statului a reactionat. Generand, in prealabil, un mare taraboi al Loganurilor si al salariilor exagerate existente in unele institutii publice si asteptand apoi pana in ultima secunda pentru a promulga legea. Dupa ce ii daduse de inteles premierului ca va face exact pe dos. Fenomenul la care ma voi referi in continuare, in substanta sa, este mai important. Pentru ca, dincolo de culisele razboiului Basescu-Tariceanu, a fost declansat acum un proces ireversibil, la capatul caruia - vrea, nu vrea - viitorul Guvern va trebui sa scoata din foc niste castane extrem de incinse. Iar viitorul Guvern, culmea, este probabil PSD. Adica, chiar al initiatorului legii prin care se declanseaza o reactie in lant a revendicarilor sindicale. Care, inevitabil, va genera inflatie. Sa fie succesul de acum al PSD, legat de adoptarea si promulgarea legii, o miscare sinucigasa pe termen mediu? Si oare stiu conducatorii acestui partid in ce ghiveci au intrat? Nu cumva Traian Basescu, promulgand legea, se relanseaza in campania anti-PSD, lovind in moalele capului viitorul Guvern? Sa fie cele doua afirmatii de mai sus explicatia refuzului lui Tariceanu de a demisiona? In mod normal, dupa ce a suferit un afront politic de asemenea proportii, PNL ar trebui sa paraseasca onorabil scena puterii. Cu fruntea sus. Afirmand raspicat ca a asigurat aproape patru ani o buna guvernare, care a avut drept consecinta o economie printre cele mai dinamice din Europa, bugete excedentare, reducerea semnificativa a inflatiei si mariri fara precedent atat ale pensiilor, cat si ale salariilor. Tariceanu ar putea declara ca nu accepta sa se faca, sub nicio forma, complicele celor care, din motive pur electorale, initiaza masuri populiste care pot arunca bugetul Romaniei in aer si crea mari dezechilibre. Este adevarat ca, in fata unui asemenea discurs, adversarii politici au gata pregatite cateva replici plauzibile dar iesirea din scena a liberalilor ar putea fi, totusi, triumfala. Si castigatoare, pe termen lung. Dar Tariceanu nu doreste nici sa-si prezinte demisia si nici sa se lase demis prin asumarea raspunderii. De ce? Pentru ca - presupun eu - el a luat in calcul un alt tip de rationament. Face acum suficienta galagie si opozitie fata de marirea lefurilor profesorilor, in ideea ca pozitia sa politica se va imprima in memoria colectiva astfel incat, atunci cand va veni ziua socotelilor, PSD va fi pus la zid, in timp ce PNL va castiga in credibilitate. Cand se va intampla acest lucru? La inceputul anului urmator. Intre timp, reactia in lant se va fi declansat. Toate centralele sindicale sunt lansate in cursa cresterilor salariale, iar viitorul Guvern, presupus a fi al PSD, va trebui sa arate consecventa in raport cu legea pe care tocmai a promovat-o. Asta daca Guvernul Tariceanu va rezista, totusi, formidabilei presiuni sindicale. Si ce va urma? Sub aspect economic, o catastrofa. Care poate sfarsi printr-o apocalipsa politica pentru PSD. Si asta pe fondul crizei globale, care nu poate decat sa agraveze lucrurile. Este posibil ca PSD, singur sau cu UDMR sau chiar cu PD-L, sa aiba viata scurta la guvernare. Iar liberalii, in aceste conditii, este posibil sa refuze sub orice forma participarea la un guvern de coalitie. Tocmai pentru a nu suporta costurile degringoladei economice. DacA nici PD-L, nici PNL nu vor accepta o coalitie cu PSD, atunci presedintele Traian Basescu isi vede visul implinit. Fie va accepta un guvern PSD minoritar, subred si cu bugetul aruncat in aer pe propria mana, fie va putea manevra, in fine, pentru o refacere a Aliantei DA. Si intr-un caz si in altul, i se redeschid sansele pentru un nou mandat. Totusi, pentru PNL, se intrevad premizele unei glorioase opozitii.